Numai cineva complet lipsit de obiectivitate n-ar recunoaste ca anul care nu de mult s-a incheiat ne-a oferit motive sa incepem sa fim si putin optimisti; in sfirsit. Desfiintarea vizelor in spatiul Schengen, acceptarea apropierii de NATO si UE sint certe realizari. Desi sintem printre ultimele tari care le-am obtinut. Toate acestea nu s-au resimtit insa in imbunatatirea vietii, desi statisticile – e drept, oficiale – mentioneaza un avint al economiei si o imblinzire a inflatiei. Totusi, uleiul a ajuns la 50.000 litrul, iar impozitele au crescut delicat cu 17%. S-a scumpit energia electrica, dar cea termica nu, Dabela fiind putin retinut, dar timpul nu-i trecut.
Sa nu fim rai si sa recunoastem ca indepartata noastra primire in UE ne-a adus deja citeva avantaje. Primii care se vor bucura de aceste avantaje au fost porcii (totdeauna la noi porcii s-au inghesuit la avantaje). De acum inainte, de Ignat, obezii guitatori vor fi omoriti numai dupa ce vor fi anesteziati. Dar si unii romani se vor bucura de acest prilej, fiind anesteziati inainte de moarte fie prin frig, fie prin foame.
Entuziasmul oficial de dupa Praga si Copenhaga este pe deplin justificat, fiindca stam foarte bine si mai avem putine lucruri de facut ca sa atingem standardele calitative europene.
Coruptia e pe cale de lichidare; PNA-ul a prins deja trei escroci, incepind cu nea Fane, care si-a suparat si seful fiindca, de aceasta data, a incercat sa lucreze de unul singur. Tot PNA-ul ne-a comunicat ca are in lucru multe dosare ale unor demnitari de rang inalt in care furturile sint de ordinul sutelor de milioane de dolari. Cu un optimism bine temperat, speram ca afirmatiile ca aceste dosare vor fi instrumentate si ca spusele n-au fost vorbe in Vintu, sau semnale pentru unii sa incerce rapid, cit mai e timp, sa ia calea Ioanei Vlas!
Guvernul anunta pentru februarie masuri drastice pentru atenuarea coruptiei. Deci, baieti, pina in februarie mai e timp, sezonul de vinatoare e deschis, deci fiti vigilenti si rapizi!
Tot in domeniul realizarilor se inscriu si unele prevederi ale noului cod penal, privind reducerea pedepselor pentru tilharii si inasprirea pedepselor pentru ziaristi, care sint de fapt tot niste tilhari. Fara ei n-ar mai fi atitea cazuri de coruptie, dezvaluite, evident.
O alta cucerire a democratiei romanesti este legea accesului la informatiile publice completata in mod inteligent cu trecerea multor informatii publice in categoria informatiilor secrete. Ca de pilda, costul real al casei parintesti a unui inalt demnitar, cumparata de stat cu o suma de zece ori mai mare.
Incolo stam bine. Chiar foarte bine.
De pilda, in ceea ce priveste infrastructura, avem deja de la raposatul o autostrada de 100 km, care mai tot mereu e stricata. In marile orase, canalizarile sint vechi, cartierele marginase – nepavate, in schimb, exista multe cladiri avariate la ultimul cutremur si care nu mai rezista la inca unul.
Spitalele, chiar cele mari, sint insalubre, napadite de gindaci, incercarea de a-i ucide prin frig a esuat. In schimb, tehnica medicala din dotare este de mult depasita, iar medicamentele sint de multe ori o raritate. Asta explica si salariile de mizerie ale medicilor.
Scolile functioneaza in cladiri vechi, iar mobilierul este antedeluvian. Abandonul scolar este in crestere, la fel ca si frigul din clase.
In schimb, la tara, problema e pe cale de rezolvare. Taranimea, care abia produce necesarul propriei subzistente, avind o virsta inaintata, este pregatita sa se retraga, singura si nesilita de nimeni, definitiv.
E drept ca oficialitatile, din cind in cind, in functie de interese, recunosc ca in tara e mare saracie si ca nivelul de trai actual e inferior celui din ’89. Oamenii saraci sint profund induiosati de aceasta constatare si continua sa saraceasca tot mai mult. In timp ce altii continua sa se imbogateasca, de se-ntreaba multi: „dar nu le mai ajunge?“
Fara indoiala, mai sint conceptii invechite, reminiscente, care ne frineaza doritul progres. Mi-am dat seama de asta cind, de Craciun, niste colindatori mai bruneti mi-au cintat: „Sus, tovarasi, nu dormiti / vremea e ca sa ciorditi“. Sau cind am citit in ziar ca un senator cu inalte functii in Senat, dupa un vechi obicei al sau, a facut presiuni asupra CNA-ului pentru acordarea licentei unei firme care nu indeplinea conditiile legale, dar al carui patron era legat de Gelsor si de banca consiliata de Hagi.
Lasind la o parte gluma, situatia Romaniei, aflate in anticamera NATO si UE, este critica. Acest lucru este explicabil, dar, deloc scuzabil.
Se pun in aceasta directie patru intrebari fundamentale:
1. Este capabila actuala clasa politica romaneasca sa asigure Romaniei indeplinirea conditiilor necesare pentru a fi admisa in cele doua organisme mentionate?
2. Fondurile mari care vor fi acordate Romaniei in acest scop vor fi utilizate in mod corespunzator?
3. Vor mai admite organismele internationale raportari false despre succese inexistente?
4. Va mai putea suporta romanul de rind stringerea curelei cu citeva gauri pentru a suporta cheltuielile tranzitiei, in timp ce altii din jur afiseaza o opulenta, o bogatie gretoasa si sfidatoare?
Eu sint optimist, si de aceea la aceste intrebari inclin sa raspund negativ.
Politicienii, care timp de 13 ani s-au ocupat mai mult de interesele proprii, nu vad de ce s-ar schimba brusc, instantaneu, deodata. Aceeasi clasa politica va avea aceleasi obiceiuri, aceleasi interese, aceeasi (non)valoare.
Sumele oferite pentru dezvoltare vor fi baronizate, oprisanizate, mischiezate, si daca Pavalache si Dabela nu mai sint, se vor ivi multi altii in loc, care sa le utilizeze.
Nu cred ca organismele internationale vor mai accepta sa fie considerate timpite.
Doar la ultima intrebare am anumite dubii. Pina acum, cei de sus, urmind invatatura brucaneasca, ne-au luat drept prosti; iar noi am depus toate eforturile ca sa le dam dreptate.
