Spiritul inventiv al doamnelor se face simţit şi în plină criză financiară, când bugetul destinat garderobei a fost redus drastic.
Febra cumpărăturilor devine pe zi ce trece o amintire. În ceea ce le priveşte pe doamne, cel mai mult are de suferit garderoba, cunoscută fiind pasiunea acestora pentru îmbrăcăminte. Din fericire însă, Mama Natură le-a înzestrat cu două mâini îndemânatice şi cu multă imaginaţie, astfel că tot mai multe reprezentante ale sexului frumos au început să îşi croiască hainele singure. Acest fenomen al croitoreselor pe cont propriu a luat naştere în New York şi este pe cale să cucerească Europa. Pasionatele de modă din metropola americană şi-au descoperit acum o nouă pasiune, numită generic D.Y.T. (Do It Yourself – Fă-ţi singură).
Cea mai elocventă confirmare a faptului că pasiunea lor este la modă vine chiar de la televizor. De exemplu, în serialul „Totul despre sex“, Carrie Bradshow este surprinsă în timp ce îşi desenează propriile haine, după care le realizează. În plus, potrivit statisticilor, în ultimul an, în Statele Unite au fost vândute nu mai puţin de 35 de milioane de maşini de cusut. Ca o consecinţă firească, a crescut şi numărul cursurilor de croitorie. Pentru a participa la un astfel de curs, doamnele trebuie să se programeze cu săptămâni înainte, dacă vor să fie sigure că prind un loc liber. Este cazul atelierului Make, condus de Diana Rupp, unde se predau cursuri de croitorie, dar şi de cizmărie, aici clasele fiind mereu pline. La fel se întâmplă şi la Home Ec, unde cursurile pentru reinventarea propriei garderobe sunt extrem de populare.
Reuniuni cu… ac şi aţă
Tot mai multe doamne încep uşor, uşor să renunţe la ieşirile cu prietenele în baruri sau la un ceai şi optează pentru reuniunile sub semnul croitoriei, organizate în saloanele din East Village. „Ne adunăm în grupuri de cinci sau şase, ne luăm o sticlă de vin, ne uităm la «Project Runaway», reality-show-ul despre modă, şi croim, coasem sau ne redecorăm cu iniţialele noastre tricourile vechi. Este foarte relaxant. Chiar dacă m-aş îmbogăţi peste noapte, aş continua să îmi transform tricourile în maieuri sau să mi le personalizez aşa cum îmi place. Suntem tinere, economia a intrat în criză, însă ne consolăm cu faptul că a supravieţuit creativitatea noastră şi că suntem şi noi capabile să creăm ceva nou şi unic“, povesteşte Iva Zugic, directoarea artistică a unei agenţii de publicitate. De aceeaşi părere sunt şi alte doamne şi domnişoare din New York, mai ales cele care nu s-au regăsit în moda actuală şi preferă să îşi creeze o garderobă care să le reflecte personalitatea şi stilul. În aceste condiţii, nu miră pe nimeni numărul tot mai mare al blog-urilor lansate de doamne cu „mâini de aur“, care au devenit adevărate „biblii de stil“ pentru iubitoarele de modă. Motivul? Simplu. Criza financiară a lovit din temelii SUA, iar acum chiar şi doamnele cu dare de mână au început să fie mai atente la felul cum îşi cheltuiesc banii.
New York-ul lansează, lumea copiază
În plus, newyorkezii au ştiut întotdeauna să se reinventeze în perioade de criză, de aici pornind deseori tendinţe care mai apoi au fost copiate în toate colţurile planetei. În anii ‘70, oraşul a traversat o criză similară, devenind punctul de plecare al întregii culturi bohemiene. Acum, adeptele curentului D.Y.T. , care a inventat moda artizanală, vin din Brooklyn, unde artizanatul a devenit un stil de viaţă ce reflectă plăcerea individuală de a expune articole unice. Avem de-a face cu un fel de revoluţie spontană împotriva „dictaturii“ instaurate de mărfurile chinezeşti, disponibile la preţuri modice. Hainele realizate manual au o valoare incomparabilă faţă de cele „clonate“ în fabrică. Ultimul „răcnet“ în materie de modă este satisfacţia de a putea spune „am făcut-o eu“. În opinia specialiştilor, acest fenomen nu este doar o consecinţă a crizei şi nici nu reprezintă cine ştie ce noutate. Tendinţele în materie de modă sunt legate de ciclurile economice. Dintotdeauna au existat oameni, mai ales în California, care au rezistat în faţa obsesiei pentru hiperconsumism. Diferenţa este însă că, acum, acel stil de viaţă pentru care au militat atât de mult ecologiştii sau fanii aşa-numitului „slow food“ nu mai este un capriciu exotic, ci a devenit o necesitate.
