Spectacolele de succes din ţară şi de peste hotare cu un dirijor de zile mari la pupitru sunt cele sub bagheta unui maestru al muzicii, Alexandru Iosub.
S-a născut la Piatra Neamţ, într-o zi de la mijlocul lunii iunie a anului 1954, într-o familie cu dragoste pentru muzică. „Părinţii mei cântau, tata, la vioară, iar mama mea, o doamnă cu voce de soprană, făceau deseori serate muzicale în familie, pentru sufletul lor. Era un obicei frumos al familiei, care nu s-a pierdut. Eram spectatorul lor, mai întâi în burtă, în scutece şi mai apoi copil de grădiniţă şi şcoală. Poetic vorbind, m-am jucat cu vioara din pântecul mamei“, povesteşte dirijorul Alexandru Iosub.
Anii au trecut, micuţul care la grădiniţă îşi dirija colegii cu o baghetă făcută de tatăl său a urcat pe scenă. Nu ca dirijor, ci ca interpret de muzică populară. „La patru ani şi jumătate cântam cu foc: «Mă-nsurai şi luai nevastă / De la noi a doua casă, / Tinerel mă însurai» sau «Vecină, dragă vecină, ţineţi bărbăţelul bine, că vine seara la mine». Purtam costum popular lucrat în casă, moştenire scumpă de familie. Era din zona Borca, judeţul Neamţ“.
Drumul unui mare dirijor
Anii de grădiniţă s-au scurs şi cu ei au trecut şi orele de dirijat din corul instituţiei. Tânărul aspirant la titlu de dirijor s-a înscris la Şcoala Elementară de Muzică, apoi la Liceul de Artă „Octav Băncilă“ din Iaşi, după ce, în prealabil, se purtaseră discuţii lungi cu cei de acasă, care visau la o carieră în sănătate pentru fiul lor. „N-au crezut că voi reuşi, dar am intrat primul. Am studiat vioara. După terminarea claselor liceale, am considerat că trebuie să schimb mediul şi am plecat la Conservatorul «Ciprian Porumbescu» din Bucureşti“, a declarat dirijorul.
Au urmat ani de studiu, cu maeştri de renume Constantin Bugeanu, „cel mai mare profesor de dirijat din Europa de la acea vreme, adevăratul meu maestru“, cu Grigore Iosub, după ce, în prealabil, în anii de liceu lucrase cu maestrul Corneliu Calistru, George Vintilă. Drumul a curs lin. După terminarea facultăţii, aveam să-l găsim pe Alexandru Iosub în postura de artist instrumentist la Filarmonica „Mihail Jora“ din Bacău (1977 – 1989), mai apoi ca dirijor la Teatrul Liric din Craiova (1981 – 1989), pentru ca de la 1 februarie 1989 Filarmonica „Oltenia“ să câştige un dirijor de zile mari.
Anii de muncă scurşi au adunat succese, recunoaşteri şi aprecieri din partea publicului şi a criticilor de specialitate.
Alexandru Iosub a creat muzică de scenă pentru Teatrul de Copii „Colibri“, muzică ocazională în special pentru Teatrul Liric, dar şi orchestraţii diverse. Dirijorul a simţit nevoia de a-i îndruma pe cei tineri, aşa că şi-a început activitatea pedagogică predând vioara la Liceul de Artă „Marin Sorescu“, unde este profesor şi în prezent. Dirijoratul, activitatea compozistică, dar şi cea pedagogică s-au împletit perfect. Meritul aparţine celui care astăzi este apreciat drept unul dintre cei mai buni dirijori, dar şi celor care cu dragoste şi atenţie s-au îngrijit de formarea sa. „Am beneficiat de pregătirea muzicală, dirijorală şi compozistică a unor mari maeştri români: Dumitru Bughici, Alexandru Velehorski, Adrian Raţiu, Grigore Constantinescu, dar şi de atenţia unor dirijori care mi-au oferit consultarea, precum Emanuel Elenescu. De nepreţuit este şi ajutorul pe care mi l-a acordat Teodor Costin, pentru care am o stimă şi un respect deosebite, maestrul Henry Selbing şi, nu în ultimul rând, maestrul Ovidiu Bălan. Şi poate că nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile fără sprijinul familiei“, a conchis dirijorul Alexandru Iosub.
