Strămoşii cangurilor nu săreau
O fosilă veche de peste 25 de milioane de ani a relevat faptul că strămoşii cangurilor au fost patrupede, aveau canini asemănători cu cei ai câinilor de azi şi puteau să se caţere în copaci. Scheletul aproape complet al cangurului preistoric a fost descoperit în 1990 în statul Queensland şi, potrivit paleontologului australian Ben Kear, „ilustrează“ o nouă specie care a fost botezată „nambaroo gillespieae“. Animalul preistoric face parte dintr-o specie de canguri care a dispărut complet, numită „balbaridae“, despre care se crede că a fost înlocuită treptat de strămoşii direcţi ai cangurilor din zilele noastre. În urma analizei efectuate, cercetătorii australieni au constatat că animalele din specia „nambaroo“ nu erau mai mari decât un câine, aveau canini proeminenţi şi membre anterioare puternice, prin urmare cangurii „nambaroo“ se deplasau prin alergare sau prin săritură pe patru picioare. În urma analizei fosilei s-a mai constatat şi că strămoşii cangurilor aveau degete opozabile şi picioare foarte flexibile, ceea ce demonstrează că aceştia aveau „aptitudini“ de căţărători, pe care le-au transmis cangurilor de copac de azi. „Erau foarte diferiţi de cangurii cu care suntem noi obişnuiţi“, a precizat Ben Kear. El a mai spus că scheletul cangurului „nambaroo gillespieae“ va ajuta cercetătorii să afle cum au afectat schimbările climatice evoluţia acestor animale de-a lungul milioanelor de ani. A fost emisă ipoteza potrivit căreia prin evoluţie cangurii s-au „transformat“ în animale mari, care au început să se deplaseze prin sărituri şi care au devenit erbivore în urmă cu 10-15 milioane de ani, când climatul a devenit mai uscat şi au apărut primele câmpii. „Fosila pe care am analizat-o poate reprezenta punctul de pornire pentru o nouă teorie referitoare la evoluţia cangurilor“, a concluzionat Ben Kear.
