Nicolae Botgros
Nicolae Botgros este fiu de lăutar, fiu al lui Dumitru „cel strașnic“. Acesta și-a învățat copiii că trebuie să muncească dacă vor să aibă ce mânca a doua zi. Nicolae și cei doi frați au învățat să cânte la câte un instrument, pentru ca, la nevoie, să poată încropi un taraf de nuntă sau orchestră pentru baluri. Repertoriul era bogat, de la „Hora în două părți“ la creații de cafe-concert și chiar lucrări clasice. Nicolae a învățat melodiile după ureche, iar un timp se culca și se trezea cu sunetul de tobă. A învățat singur să bată toba și-i era tare ciudă pe darabana care era mai mare ca el.
La șapte ani, s-a dus la Școala de Muzică din Cahul. Împreună cu badea Vasile s-a întors în primăvară acasă, căci nu ajungeau banii pentru întreținerea celor doi frați. Mama lui Nicolae a visat întotdeauna ca băieții și fetele să facă studii, voia să-i vadă oameni mari.
Copilăria a fost foarte grea. „Eram un copil muncit. Când trebuia să cântăm la nuntă, gospodarii veneau și ne luau cu căruța, dar nu ne aduceau și înapoi. Ne întorceam pe jos, pe frig și ploaie. Totuși, eram fericit, fiindcă te lua lumea în seamă, muzicantul era un om aparte – un fel de magician care aduna în jurul său oamenii. Voiam să scap de tobă și uite așa am deprins singur vioara. Tata spunea tuturor că o să mă fac artist“, rememora Nicolae Botgros.
Chiar dacă se cânta în familie, nici nu se punea problema de bogăție materială. Iarna, pentru că nu ajungeau banii pentru toți copiii, micuții purtau „valnicii“ (pâslele) cu rândul, iar când dădeau gerurile mari își puneau în cizme și câte un strat de paie.
Mai târziu, cu banii de la mama (25 de ruble, primite pe ascuns), Nicolae Botgros a ajuns la Soroca, la Școala de iluminare culturală. Pentru prima dată a asistat la un concert de-al „Lăutarilor“. A rămas vrăjit de orchestră și nici nu bănuia că avea să i se dedice mai târziu.
Prima orchestră dirijată de Nicolae Botgros a fost „Ciocârlia“ de la Edineț. În 1973, se mută la Chișinău și este violonist în Orchestra „Mugurel“ a Filarmonicii. Urmează ani la „Joc“, pentru ca în 1978 să devină director artistic și prim-violonist la „Lăutarii“.
În 2002, Nicolae Botgros a fost declarat dirijorul uneia dintre cele mai bune orchestre de muzică populară din întreg arealul românesc. Un geniu al viorii, Nicolae Botgros a dus faima muzicii populare în zeci de țări europene, dar și în Statele Unite ale Americii, Australia, Noua Zeelandă, precum și în toate țările din spațiul ex-sovietic. În 2010, formația „Lăutarii“ a aniversat 40 de ani de activitate artistică.
