„Povestiri cu Basil şi Josephine“, de Francis Scott Fitzgerald, Ed. Polirom
„Povestiri cu Basil şi Josephine“ reuneşte cele paisprezece povestiri scrise de Scott Fitzgerald de-a lungul anului 1928, în timp ce lucra la romanul „Blândeţea nopţii“, şi publicate iniţial separat în revista Saturday Evening Post. Cei doi eroi, Basil Duke Lee, personaj în care se poate distinge profilul autorului însuşi, surprins în copilărie şi adolescenţă, şi replica sa feminină, Josephine Perry, a cărei sursă de inspiraţie este Ginevra King, prima iubire a lui Scott Fitzgerald, sunt doi tineri precoce privilegiaţi, enfants terribles în felul lor. Cu un dar inegalabil al evocării şi un umor cuceritor, poveştirile înfăţişează evoluţia dramatică a celor două personaje şi vorbesc despre relaţii sociale, idei, moralitate, adevăruri ale societăţii, valoare personală, putere, ambiţie, frumuseţe şi emoţii – despre devenire şi viaţă ca suită de nenumărate începuturi.
„Atât Basil (care şi-a moştenit averea), cât şi Josephine (care face parte din lumea bună din Chicago) îşi iau drept sigură poziţia socială. Lucrul de care nu sunt siguri este abundenţa de valori cu care se confruntă. Pentru că experienţa lor a ţinut pasul cu înţelegerea celor ce li se întâmplau, nu sunt nişte outsideri, ca Holden Caulfield din «De veghe în lanul de secară» al lui Salinger, falsitatea pe care o descoperă este mai mult în ei înşişi decât în alţii“, se notează în The New York Times.
