Informaticianul Constantin Mândruleanu, preşedintele Patronatului Regional Oltenia şi vicepreşedinte al Uniunii Naţionale a Patronatului din România, cel care conduce una dintre cele mai prospere şi premiate firme din Craiova, Microcomputer Service SA, este astăzi pus la zid în România, în vreme ce în afara ţării este distins cu diplome pentru noi tehnologii introduse pe piaţa autohtonă.
Reporter: Cu ce se ocupă Microcomputer Service SA din Craiova?
Inf. Constantin Mândruleanu: Suntem producători de oxigen medicinal după o metodă nouă, cu tehnologie americană, folosind instalaţii medicale computerizate. Oxigenul se făcea într-un combinat, se îmbutelia la butelii sau la rezervoare, după care se trimitea la spitale. Am venit cu o metodă care e folosită de 30 de ani în SUA, Canada şi Australia. Astfel, producem oxigenul medicinal chiar în incinta spitalului.
Montăm o instalaţie, care este un dispozitiv medical avizat de foruri europene care corespund unor directive europene de dispozitive medicale, care preia aerul din atmosferă, îl filtrează, elimină azotul, reţine oxigenul şi-l pompează nonstop în conductele spitalului. Aceasta este noua tehnologie cu care Microcomputer Service a venit pe piaţa oxigenului medicinal, după ce în anul 1990 a fost prima firmă din România care a montat calculatoare electronice pe scară largă.
Suntem singura firmă din Uniunea Europeană care a dezvoltat pe scară largă această tehnologie americană, care este mult mai ieftină.
Am intrat în foarte multe spitale din ţară prin licitaţii electronice adjudecate pe baza celui mai scăzut preţ.
Rep.: Această nouă metodă nu a fost privită de toată lumea cu ochi buni?
C.M.: Noi n-am ştiut că, dezvoltând această tehnologie în spitale, vom călca peste interesele unor firme străine care dictau preţurile pe piaţa oxigenului medicinal din România. E vorba de două firme germane – Linde şi Messer Gas România. Linde este o firmă-mamut, cu o cifră de afaceri de peste 100 de milioane de euro numai în România, iar Messer – satelitul ei. Noi n-am ştiut că o să lezăm interesele lor şi ale unor organisme implicate în avizarea oxigenului medicinal. E vorba de unii funcţionari de la Agenţia Medicamentului şi de la Ministerul Sănătăţii, care agreau oxigenul medicinal produs la butelii şi rezervoare în detrimentul unui oxigen medicinal produs de noi mai ieftin. Astfel, ne-am trezit la sfârşitul anului 2009 cu nişte reclamaţii de la cele două firme străine la toate nivelurile posibile – guvernamental, Minister de Interne, Pompieri, Administraţia Financiară, Garda Financiară – cum că oxigenul produs de dispozitive medicale face rău populaţiei, este industrial, neavizat, ilegal.
În urma acestor reclamaţii, cine putea să se sesizeze în afară de Direcţia Finanţelor Publice Dolj, prin persoana domnului Ion Filipescu, şeful Corpului de Control? Şi iată, aici intervine marea problemă: noi avem tot felul de avize şi aprobări de la Agenţia Medicamentului, inclusiv de la Ministerul Sănătăţii. Avem documente care atestă că oxigenul se poate folosi cu acordul spitalului sau al medicului. Am avut întotdeauna aceste acorduri. Era normal să fie aşa, căci el este folosit de 30 de ani în SUA, în Canada, în Australia, nu văd de ce în România n-ar fi bun.
Avem de la Ministerul Sănătăţii adrese trimise Direcţiilor de Sănătate Publică, prin care li se comunică faptul că spitalele care au în dotare instalaţii de producere a oxigenului în conformitate cu standardul medical internaţional ISO 10083 pot folosi acest oxigen. Ba, mai mult, el nu are nevoie de autorizaţie de punere pe piaţă deoarece este singurul medicament din lume care e produs de un dispozitiv medical computerizat.
Rep.: Vi s-au imputat lucruri lipsite de fundament?
C.M.: Ideea a fost următoarea: într-adevăr, acest oxigen este în Farmacopeea Americană, se numeşte oxigen de concentraţie 93 la sută. Cel produs de firmele „competitoare“ este de 99,5%. E diferenţă de concentraţie, dar această diferenţă nu este relevantă atât timp cât nivelul impurităţilor este acelaşi. Concentraţia de oxigen admisă de corpul omenesc este de maximum 35-40%. Dacă îi dai unui om un oxigen de o concentraţie de 99,5% sau 93%, e terminat.
Agenţia Medicamentului, Ministerul Sănătăţii au continuat să promoveze numai oxigenul 99,5%, el fiind în Farmacopeea Europeană, pe când al nostru era în Farmacopeea Americană. Au omis cu bună-ştiinţă că şi unul, şi altul sunt medicamente pentru că acest statut îl dă existenţa unui produs într-o Farmacopee.
Mai apoi, conform Codului Fiscal, art. 40, litera e, la medicamente se aplică TVA de 9%. Noi normal că l-am considerat medicament şi am aplicat 9%. Concurenţii au reclamat: nu e medicament, că n-are autorizaţie de punere pe piaţă şi, ca atare, trebuie să i se aplice 19%.
Organul de control direcţionat de domnul Filipescu ne-a calculat pe ultimii cinci ani diferenţa de la 9% la 19%, considerând că nu e oxigen medicinal, ci oxigen tehnic. Astfel, firma noastră ar trebui să dea statului vreo 2.400.000 de lei cu tot cu penalităţi. O nenorocire.
Noi am promovat o nouă tehnologie, un nou medicament mai ieftin, mult mai bun decât celălalt, sub aspectul securităţii. Cel al concurenţei stă în butelii, rezervoare, oricând poate să explodeze.
Mergând pe ideea aceasta, Administraţia Financiară a întrebat Agenţia Medicamentului dacă oxigenul 93% e medicament. De asemenea, şi societatea noastră a adresat aceeaşi întrebare. S-au primit două răspunsuri diferite. Administraţiei Financiare i s-a comunicat că, „nefiind în nomenclatorul de medicamente din Europa, nu poate fi considerat medicament (cu alte cuvinte, în cazul în care crocodilul nu aparţine nomenclatorului de animale din Europa înseamnă că nu e animal). Iar nouă ni s-a comunicat că nu intră în atribuţiile Agenţiei să ne ofere un răspuns.
Pentru că la aceeaşi întrebare s-au primit două răspunsuri diferite, ne-am adresat justiţiei pentru a afla care răspuns este adevărat.
Noi nu vorbim acum că e medicament în Europa sau în America, vorbim de un medicament care este într-o Farmacopee. Noi nu am făcut altceva decât să translatăm din America în Europa. În acest fel am reuşit să ne îndeplinim un vis. Iată, în 2010, în urma prezentării experimentelor noastre la Agenţia Europeană a Medicamentului, în Farmacopeea Europeană, la litera O, apare „oxigen 93 per cent“. Deci, o firmă din Craiova a reuşit un lucru pentru care am şi primit o diplomă la Cambridge, introducerea oxigenului în Farmacopeea Europeană.
Nu e uşor să te lupţi cu mastodonţii şi cu corupţia.
Sunt recunoscut ca personalitate şi ca activitate în afară, pe de altă parte însă, în România, sunt pus la zid ca un infractor care trebuie să plătească bani, care nu sunt datorii istorice, sunt inventate de stat.
