Povestesc mereu despre inventatori. Mulţi oameni se declară ei înşişi inventatori. Ne putem întreba: când o persoană are această calitate? Câte invenţii trebuie să aibă? Desigur, în mod oficial, o persoană poate fi considerată inventator dacă posedă un brevet de invenţie, eliberat de o autoritate naţională sau internaţională. Numărul de invenţii nu este semnificativ pentru a declara sau utiliza această calitate, de inventator. Petrache Poenaru a avut un singur brevet de invenţie – stiloul. A devenit celebru fără să fi reuşit aplicarea în practică a stiloului. Unii au doar câteva brevete. Alţii au avut chiar sute de brevete şi au reuşit să le aplice aproape pe toate. Un exemplu este Elihu Thomson.
Drumul către electricitate
Elihu Thomson s-a născut pe 29 martie 1853, în localitatea Manchester din Anglia, în familia formată de Daniel Thomson şi Mary Ann Rhodes Thomson. A plecat din Anglia în 1858 cu familia şi s-au stabilit în Philadelphia. A urmat cursurile la Central High School din Philadelphia, pe care le-a absolvit în 1870.
După absolvire, i s-a oferit un post de instructor în fizică, dar a preferat să lucreze în domeniul chimiei, ocupând în 1876 Catedra de chimie de la Central High School. În 1880, se hotărăşte să renunţe la această poziţie pentru a se ocupa de aplicaţiile electricităţii şi îşi dedică tot timpul cercetărilor în acest domeniu în folosul propriei companii, înfiinţată în 1879 împreună cu Edwin J. Houston.
Inventator prolific
A fost unul dintre cei mai prolifici inventatori americani, obţinând 696 de brevete între 1880 şi 1930, şi a format, alături de Edison, compania General Electric. Una dintre primele sale invenţii se referă la un regulator pentru reglarea automată a tensiunii unui dinam (generator de curent continuu) în funcţie de sarcină, pentru care a obţinut Brevetul nr. 302.963, din 5 august 1884.
Pe 17 aprilie 1894, a obţinut Brevetul 518.291 pentru o metodă de răcire a motoarelor electrice. Este vorba de răcirea forţată prin utilizarea unui schimbător de căldură montat pe tubulatura externă prin care circulă aerul de răcire.
Pe 4 august 1903, obţine Brevetul SUA nr. 735. 621 pentru „Motor electrostatic“, utilizat la realizarea wattmetrului înregistrator, destinat măsurării energiei electrice.
A inventat sistemul de iluminat cu incandescenţă, transformatorul, wattmetrul înregistrator, motorul de inducţie cu repulsie (1888), generatorul trifazat, locomotiva electrică. A iniţiat cercetări în curent alternativ de înaltă frecvenţă.
A elaborat primul standard referitor la securitatea muncii în lucrările electrice.
Împreună cu E.J. Houston a înfiinţat, în 1879, o fabrică pentru producerea lămpilor de iluminat cu arc, apoi a becurilor cu incandescenţă. În 1887, pune la punct procedeul de sudare electrică, în curent alternativ, prin puncte sau în flux continuu, bazat pe aplicarea efectului Joule. El a construit un transformator coborâtor pentru a obţine o tensiune de 2V şi un curent de 2.000 A necesar topirii metalelor care se sudau.
În 1892, Compania Thomson-Houston Electric a fuzionat cu Compania Edison General Electric devenind General Electric, una dintre cele mai mari companii producătoare de echipamente electrice din lume. Elihu Thomson a lucrat la această companie ca inginer până la sfârşitul vieţii, în 1937.
Preşedinte al Comisiei Electrotehnice Internaţionale
A fost unul dintre membrii fondatori, precum şi cel de-al doilea preşedinte, după Lord Kelvin, al Comisiei Internaţionale de Electrotehnică. Iată o scurtă prezentare a acestui aspect. Pe 12-17 septembrie 1904, s-a organizat la Saint-Louis, SUA, Congresul Electricienilor la care s-a hotărât înfiinţarea unei organizaţii profesionale care „să examineze problema unificării terminologiei electrotehnice şi clasificarea aparatelor şi maşinilor electrice“. Această problemă, a unificării, a standardizării trebuia rezolvată deoarece aplicaţiile electricităţii erau din ce în ce mai numeroase în iluminat, acţionarea electrică a utilajelor industriale, transportul pe calea ferată, iar schimburile comerciale creşteau ca volum şi valoare. În aceste condiţii, terminologia trebuia să fie aceeaşi în toată lumea. Definirea unei caracteristici de echipament electric (tensiune, curent, randament, dimensiuni specifice) trebuia să aibă aceeaşi semnificaţie indiferent de zona geografică unde se produce echipamentul şi unde se utilizează el. Pregătirea acestui congres a început cu un an înainte. Pe 1 iulie 1903, Comitetul de organizare şi-a ţinut prima întrunire. Elihu Thomson a fost ales preşedinte al Congresului din 1904. Pe perioada desfăşurării Congresului s-a înfiinţat o Comisie Internaţională. La închiderea lucrărilor Congresului, sâmbătă, 17 septembrie 1904, Elihu Thomson a spus: „Nici un eveniment de o asemenea importanţă pentru industria electrică nu a depăşit activitatea începută în aceşti ultimi ani în schimbul de idei privind electricitatea. Ducerea la bun sfârşit a acestor probleme în plan internaţional este anevoioasă; trebuie depăşite geloziile şi trebuie menajate susceptibilităţile. (…) Am observat că unanimitatea în acţiune, absenţa oricărei neînţelegeri a fost remarcabilă. De îndată ce o măsură a fost considerată ca fiind corespunzătoare, toate voturile au fost unanime şi aceasta este de bun augur pentru activitatea viitoare a Comisiei Internaţionale“. Apoi, în încheiere a spus: „Pregătiţi-vă deci să acceptaţi un univers electric“. În 1908, ca urmare a decesului Lordului Kelvin, Thomson devenea cel de-al doilea preşedinte al Comisiei Internaţionale de Electrotehnică.
Voluntar pentru experienţe medicale
Elihu Thomson a fost unul dintre puţinii fizicieni care au intuit că razele X, puse în evidenţă de Röntgen, au şi efecte nocive şi de aceea trebuie să se ia măsuri de protecţie. Pentru a demonstra acest fapt, în 1896, Thomson şi-a expus în mod deliberat degetele de la mâna stângă lângă un tub de raze X, pentru mai multe zile, timp de o jumătate de oră pe zi. După această expunere demonstrativă şi excesivă, i-au apărut dureri, umflături şi o rigiditate a articulaţiilor. Cu toate acestea, unii medici au negat în continuare nocivitatea razelor X. A murit pe 13 martie 1937, în SUA.
Recunoaştere
În 1909, a primit Medalia Edison din partea Institutului American de Inginerie Electrică, fondat în 1884, pentru „Contribuţiile meritorii în domeniul ştiinţelor inginereşti obţinute în ultimii treizeci de ani“. În 1963, acest institut a fuzionat cu Institutul de Inginerie Electrică, fondat în 1912, rezultând una dintre cele mai mari organizaţii profesionale nonprofit din lume: Institutul de Inginerie Electrică şi Electronică (IEEE). A fost preşedinte al Comisiei Electrotehnice Internaţionale din 1908.
http://gheorghe.manolea.ro
