Gazeta Nouă de la 1911, Tribuna de la 1914, Olteanul de la 1926, Conştiinţa Naţională de la 1926, 1929 sau de la 1939, sunt titluri de publicaţii străine pentru locuitorii Craiovei, însă deosebit de importante pentru cei care au trăit odinioară pe aceste meleaguri. Am încercat să cunoaştem şi noi presa de altădată şi am zâmbit descoperind realitatea de ieri atât de asemănătoare celei de azi.
Viaţa Craiovei de altădată zugrăvită în paginile ziarelor de ieri are picanteriile ei. Le-am descoperit şi gustat cu toată pofta. Am râs copios în faţa anunţului „Căutăm chirurgi pentru a opera de hemoroizi pe Deputaţii Doljiului, boală căpătată în timpul şi cu ocazia serviciului, din cauza activităţii excesive parlamentare“ sau a recomandării din paginile altei publicaţii îngălbenite de trecerea anilor, care sugera: „Pentru masagiu la domiciliu se recomandă Onor Public o Maseuză diplomată din Viena“.
Vorbele scrise, greu de digerat de cei vizaţi, fac deliciul călătorului prin paginile uzate, cu greu adunate între copertele unui dosar.
Să pornim, deci, la drum începând cu o publicaţie din 1911, Gazeta Nouă. Strategiile de marketing par să nu fi fost străine celor care adunaţi, probabil, în jurul unui birou puneau la punct ultimele detalii înainte de a trimite spre tipărire fiţuica de ziar. Sub titlul „Ceas de buzunar gratis“ citim cu interes „anunţiul“: „În dorinţa de a da răspândire cât mai mare ziarului nostru la sate, am luat hotărârea de a da ca premiu fiecărui abonat câte un ceas de buzunar remontoir de oţel oxidat Roscopf Patent, cu o admirabilă maşinărie de precizie «Ankre»“.
Ei, bine, la un asemenea anunţ puţini credem noi că ar fi rezistat ispitei, căci ce ar fi vorbit gura satului când nea Ion ar fi afişat o astfel de bijuterie! În plus, odată abonat, cu siguranţă ar fi avut ce povesti consătenilor la un pahar de vorbă, căci multe lucruri putea să înveţe în timpul orei de lectură a ziarului. Azi a citit la rubrica „Legende din popor“ despre „Nodul din gât“, tot aşa cum a învăţat câteva sfaturi practice despre „Goana vrăbiilor“, dar şi cum să se poarte, căci: „Venind la cineva în vizită, fie acel cineva rudă apropiată sau prieten intim şi chiear dacă ţi-ar zice să «te porţi ca la tine acasă», nu e frumos să rămâi în jiletcă sau să ceri una, să ceri alta. Trebuie să fii politicos în toate privinţele“.
Până şi doamna casei a ascultat cu interes rândurile citite de la rubrica „Călăuza gospodinei“ despre cafeaua gustoasă: „Se spală cafeaua, se usucă şi se prăjeşte. Dacă doriţi să aibă miros frumos, puneţi, când o prejiţi, la un kilo de cafea, o ceapă tăiată în patru şi prejiţi împreună. Ceapa va arde şi va da cafelei un gust foarte plăcut“.
Lumea de ieri
Din dosarul cu ziare subţiri, galbene, deschidem Goana (ziar politic independent), datat miercuri, 22 decembrie 1920, şi Conştiinţa Naţională, din 7 octombrie 1926. După o scurtă lectură a primului, ne mai uităm o dată la ziua apariţiei, căci parcă sunt prea multe asemănări cu prezentul. E clar, nu am greşit. Suntem, graţie lecturii, în 1920 şi citim la Mica publicitate: „Căutăm buni chirurgi pentru a opera de hemoroizi pe Deputaţii Doljiului, boală căpătată în timpul şi cu ocazia serviciului, din cauza activităţii excesive parlamentare“. Semnat: Clubul Partidului Poporului.
Mergem apoi în 1926 şi citim cu interes: „Groaznică ciocnire de trenuri din staţia Coţofeni (lângă Craiova) petrecută în ziua de 2 octombrie între Acceleratul 103 şi Personalul 130, în care şi-au găsit moartea 6 călători şi suferinţa atâţia alţii, trebue să dea de gândit organelor superioare din departamentul comunicaţiunilor. Dacă nevoile cer scumpirea sistematică a tarifului C.F.R., apoi marele public are dreptul de’a pretinde să-i fie asigurată viaţa; căci, pe cât se pare, ne aflăm în faţa unei faste organizaţiuni care se îndeletniceşte exclusiv cu asemenea atentate la viaţa marelui public“.
Nimic nou sub soare, veţi concluziona, cu siguranţă, şi la următoarea lectură: „În sfârşit, după sute de pertractări interminabile, «fuziunea» s’a făcut: Naţionalii şi ţărăniştii şi-au contopit «dogmele» diametral opuse într’una singură, care să-i ducă mai curând la putere.
Dar partea cea mai interesantă în toată această «afacere» – că nu e decât o «vastă afacere» pe spinarea bietei ţări – e că însăşi fruntaşii nu au căzut de acord asupra «acordului» general. La naţionali au fost opt abţineri, în fruntea căruia stă a d-lui Iorga, la ţărănişti d-l dr. Lupu a votat contra fuziunii. Şi ambele partide, fără căpetenii, au fuzionat.
Dacă atunci unde erau «căpeteniile» şi era vai de picerele partidului, ce trebuie să fie acum, când cele două ilustre personalităţi lipsesc!“.
Alt ziar din acelaşi timp, de la 1926, anunţa cu mândrie: „Căsătoria, fiind tot ce poate fi mai sfânt, familia şi morala, fiind temelia şi puterea, pe care se clădesc toate celelalte într’un stat, ziarul nostru (Olteanul – n.r.) deschide rubrica specială pentru anunţuri de căsătorie, cu plata cea mai convenabilă“. „Seriozitate şi discreţie garantată, cu plata cea mai convenabilă“ sunt menţiunile care aduc primele anunţuri: „Căsătorie: Funcţionar, 26 ani, fizic plăcut, posedând avere, doreşte căsătorie serioasă intermediari admişi, anonimelor nu răspund. Adresa la ziar căsuţa 7 A“ şi „D-ră singură la părinţi, 20 ani, moştenitoare a unui milion avere, creştere serioasă, doreşte căsătorie potrivită. La ziar căsuţa 8 A“.
Problemele unei societăţi
Anii trec şi alte noi probleme îşi strigă „disperarea“ din pagini de ziar. Pe 31 martie 1929, Conştiinţa Naţională vorbea sub titlul „Bordelele craiovene“: „Am ridicat prostituţia la rangul de clasă socială, acordându-i toate avantajele, şi dăm posibilitatea desfrâului să calce în picioare modestia şi munca cinstită.
Femeea adulteră nu mai e urmărită de oprobiul public, e înconjurată de toată prevenirea şi curtoazia, iar bărbatul cu soţie ce frecventează bordelele luxoase e căutat pentru prietenie şi petreceri…
Casele de rendez-vous, în realitate bordele – ale lui Gogi, Ştefănescu, Crânu, Eliza Ionescu-Biazutti, Iulia Feldmann, Fany – tronează în preajma imediată a instituţiilor publice, a bisericilor, a şcoalelor şi în timp ce peste drum de ele se închină cu smerenie sau creierul se frământă pentru ţară sau cultură, în bordele se frământă trupurile încleştate în furia patimei“.
Dacă vi se par cunoscute aceste imagini, mai facem o menţiune: evenimentele se petreceau în 1911, 1926 sau 1929, dar nu este exclus să se întâmple şi azi lucruri asemănătoare.
