Pacea din noi…

Considerând că fiecare zi din viaţa noastră este o sărbătoare, vă urez să vă bucuraţi de cântecul privighetorilor care revin la noi, de adierea vântului care aduce cu sine minunea vieţii, de el, de ea… de noi… Să găsim în noi liniştea şi pacea de care avem nevoie şi să o transpunem curajoşi în exterior!
Liniştea timpului este liniştea ce ne aduce aproape de noi înşine. Universul este alcătuit, spun savanţii, mai mult din vid decât din materie, mai mult din repaus decât din acţiune. Corpurile noastre, obiectele, stelele cuprind în ele mai multă pace decât am putea noi bănui. Ele au în însăşi structura lor ferestre spre eternitate. Pentru că fiecare discontinuitate a lumii fizice este deschiderea unui drum spre continuitatea conştiinţei.
Agitaţia, dezordinea, graba, neascultarea liniştii din viaţă ne îndepărtează de marile adevăruri care pot fi găsite în orice clipă.
Vă voi expune acum metafora păcii printr-o poveste de înţelepciune scrisă de Iordache Bota, consultant în probleme mentale şi fizice.
Lăsaţi înţelepciunea acestei poveşti să contureze gânduri şi răspunsuri şi să pătrundă în sufletul fiecăruia, triumfând.  
Primăvară frumoasă!
A fost odată un împărat care a oferit un premiu artistului ce va reprezenta cel mai bine pacea.
Mulţi pictori s-au prezentat la curtea împăratului pentru a-şi încerca norocul.
Regele s-a uitat la toate lucrurile pe care i le aduseseră aceştia, iar dintre toate pe care le-a văzut s-a oprit la două. Acum era nevoie să aleagă între cele două.
O pictură reprezenta un lac calm în care se oglindeau pacea şi liniştea munţilor din jur. Deasupra era un cer albastru cu câţiva norişori albi, care zâmbeau parcă liniştiţi. Toţi cei care văzuseră această pictură credeau că e reprezentarea perfectă a păcii.
Cealaltă pictură era o cascadă. Aceasta avea stânci goale şi neacoperite de verdeaţă, iar apa era înspumată. Dar aceasta nu arăta prea multă linişte, din contră.
Dar, când regele s-a uitat mai atent, el a văzut în spatele apei din casacadă un stufăriş crescut într-o crăpătură de piatră. Acolo, în mijlocul acelei ape nervoase şi agitate, era mama pasăre într-o pace profundă.
Oare ce pictură a câştigat premiul?
Regele a ales-o pe cea de-a doua.
De ce?…
„Deoarece“, a explicat regele, „pacea nu înseamnă să fii într-un loc unde nu este gălăgie, situaţii dificile ori muncă istovitoare. Pacea înseamnă să fii în mijlocul tuturor acestor lucruri şi totuşi să ai calm în sufletul tău. Acesta este adevăratul înţeles al păcii“.