Casele Glogoveanu de ieri, tribunalul de astăzi, erau considerate adevărate bijuterii arhitecturale ale timpurilor de altădată.
Tribunalul Dolj de azi, casele care au aparţinut familiei Glogoveanu, este unul dintre locurile în care istoria vorbeşte încă. Erau unele dintre cele mai frumoase construcţii din târg, motiv pentru care ele au găzduit ofiţeri ruşi, pe revoluţionarul maselor, Giuseppe Garibaldi, prieten cu Costache Glogoveanu, pe Tudor Vladimirescu, Petrache Poenaru, A.I. Cuza, Mihail Kogălniceanu, Carol I.
Un locaş de istorie românească
Şi, totuşi, care este istoria acestor case? Răspunsul îl aflăm răsfoind o revistă, în paginile căreia regăsim scrierile lui Ion St. Diaconu, reunite sub titlul „Tunelurile Craiovei“. „Casele Glogoveanu sunt vândute la 17 ghenar luat 7229 (1720) de către popa Vasile ot Craiova lui jupân Ion Talabă şi jupânesei Hristina, care, văduvă rămânând, vinde şi ea la 25 aprilie 1724 «dumnealui vornicului ot sud Mehedinţi, Matei Glogoveanu, aceste trei case şi cămara care sunt într-un acoperiş cu pivniţa şi cuhnia şi grădina după casă, cu pometuri şi curtea». Ca mare funcţionar imperial (între 1718-1739, Oltenia a fost sub ocupaţia austriacă), Matei Glogoveanu pune să se facă reparaţii şi adăugiri casei, potrivit cu rangul său; casa devenise cea mai frumoasă din târg“. În perioda de reconstrucţie, casele sunt „dotate“ cu câteva tuneluri, căci pentru Glogoveni ele erau ceva comun şi de nelipsit de la o casă. „Ei aveau vestita culă de la Glogova, unde, în 1482, se ascunsese Basarab cel Tânăr Ţepeluş. Urmărit de oamenii lui Vlad Călugăru, el scapă la început printr-un tunel ce da spre apa Motrului, dar prin trădare, este prins şi ucis“, după cum se menţionează în articolul lui Ion St. Diaconu.
Existenţa acelor tuneluri ale casei Glogoveanu e demonstrată şi de descoperirile din 1974 ale istoricilor de la Muzeul Olteniei. Tunelurile porneau din pivniţa imensă de peste 100 mp şi mergeau prin faţă către fostul maidan al lui Brăiloiu, fostul Cântar de Piatră, acum grădina Mihai Bravu. Zidul caselor, gros de peste un metru, se poate să mai ascundă şi o altă ramificaţie, spre fostele case Coţofeanu, acum dărâmate, dar şi spre casele lui Hagi Stan Jianu, care, transformate, mai există şi acum pe strada Constantin Lecca, spre Biserica „Sfânta Mina“.
Casele Glogoveanu, care au fost pe rând spital, tribunal, primărie şi iar tribunal, aveau pereţii pictaţi, coloane de la vechiul cerdac, ziduri împrejmuitoare acoperite cu olane frumoase, după cum sunt aşternute pe pânza lui M. Olarian.
Casa lui Tudor
Străvechile case ale Glogovenilor au fost loc de petrecere, dar şi de învăţătură de carte a strălucitorului conducător al pandurilor, „răzbunătorul Daciei“, cum l-a numit diplomatul englez Koch, „campion român al dreptăţii“, comparat cel mai adesea cu Cromwell sau Tomasso Annielo, nimeni altul decât Tudor Vladimirescu. „În aceste case străvechi – din veacul al XVIII-lea – astăzi monument istoric şi de arhitectură – alăturate în zonă caselor sau locurilor în care au trăit ilustre familii de patrioţi olteni – Oteteleşenii, Bibeştii, Obedenii, Bengeştii, Coţofenii, din apropierea Bisericii şi Şcolii „Obedeanu“ – a trăit Tudor Vladimirescu cu ani de-a rândul, luând aici învăţătură de carte, de negoţ şi de purtare a armelor. Găzduit de clucerul Nicolae Glogoveanu, din gruparea boierilor progresişti, Tudor a fost dat la şcoală împreună cu fiul acestuia, Ion Glogoveanu, şi ulterior i s-au încredinţat toate treburile de export cu vite în Austria şi Rusia“, notează Al. Dianu, în pagini de ziar. Dovada acestor vremuri demult scurse în clepsidra timpului stau stampe, documente, facsimile după bogata corespondenţă a lui Tudor Vladimirescu cu ţara şi străinătatea.
De asemenea, în aceste case au avut loc, de-a lungul vremii, solemnităţile aprobării de către craioveni a Unirii din 1859. Aici a fost găzduit Cuza în zilele venirii sale la Craiova şi tot aici a poposit şi Carol I în timpul războiului din 1877. În 1916, în aceste case, infirmierele şi medicii încercau să salveze vieţi, căci la acea vreme funcţiona în imobiş un spital de răniţi. În perioada interbelică, aici a fost localul primăriei municipale, în care au gândit şi au acţionat edili neîntrecuţi şi străluciţi patrioţi olteni. Casele Glogoveanu sunt locurile în care istoria vorbeşte. Şi poate că, la ceas de seară, când instituţia găzduită aici în prezent se goleşte, mai poţi auzi, cu un efort de voinţă, glasul pereţilor, martori seculari care vor să spună poveşti frumoase.
