În Craiova, tinerii talentaţi care iubesc muzica nu au nici un fel de sprijin şi majoritatea ajung să cânte pe Lipscani la chitară sau la Balurile Bobocilor de liceu. Diana Tudor are 19 ani, este studentă şi are o mare pasiune: muzica. După ce a ajuns în semifinale la concursul „Megastar“, Diana s-a decis să înveţe mai bine canto. În prezent, este elevă în anul III la Şcoala Populară de Arte „Cornetti“, unde îşi continuă studiile în domeniul muzicii.
Reporter: Cum te poţi lansa pe piaţa muzicală din Craiova?Diana Tudor: În Craiova, nu există piaţă muzicală. Tinerii nu se ocupă foarte mult de acest lucru, în sensul că nu îşi dau silinţa să caute un sprijin, să vină cu idei inovatoare şi să şteargă proasta ştampilă pusă pe acest oraş. Fondurile sunt foarte mici (cele care vin), iar noi suntem nevoiţi să ne facem singuri publicitate pentru că nu există nici un fel de promovare. Când avem vreun concert, împărţim fluturaşi, lipim afişe pe care le scoatem la imprimantă.
Rep.: Există studiouri unde vă puteţi înregistra piesele?
D.T.: Nu sunt studiouri autorizate pentru că nu avem locuri amenajate, nu se pune accent pe muzica din zilele noastre, pe care tinerii vor să o promoveze. Suntem şi puţin fixişti, pentru că încă se merge pe concursuri, pe muzică festivalieră. Nu se caută nimic nou, nu se fac concerte şi să nu vorbim de investiţiile financiare, unde nu se implică nimeni, iar noi suntem lăsaţi la o parte. Cei talentaţi pleacă la Bucureşti, pentru că acolo sunt mai multe oportunităţi, proiecte şi colaborări cu diverşi compozitori. E normal, pentru că doar acolo există piaţă muzicală cu adevărat şi case de discuri.
Rep.: Tu ai înregistrat vreo piesă?
D.T.: Da, am înregistrat două piese cover, una în limba română şi una în limba engleză. Sunt înregistrate aici, într-un studio improvizat acasă la cineva care are unele aparaturi, însa nu ceva performant. Cu cea în română am participat la concursuri, iar cea în limba engleză prinde destul de bine la public.
Rep.: Tot mai multe pub-uri angajează tineri care să cânte live în diverse zile. Tu ai adoptat această mentalitate?
D.T.: Nu sunt împotrivă, dar pentru mine nu este ceva pe care aş merge şi pe viitor. Este normal, nefiind altceva în oraş, să te orientezi, dar eu mi-am propus să merg pe o cale underground şi să abordez un gen de muzică destul de complex şi nu prea gustat de publicul craiovean. Este vorba de jazz, pop-jazz. În Bucureşti, este un gen muzical care se adoptă tot mai des în pub-uri. La ora actuală, cânt într-o singură locaţie.
Rep.: Cam cât se câştigă dintr-o serată live într-un pub?
D.T.: Eu câştig în jur de 150 de lei pentru o oră şi jumătate. Nu este mult, dar sunt nişte bani care mă ajută. În Bucureşti, se plăteşte mult mai bine. Pot spune că ăsta este câştigul meu, financiar vorbind, din muzică. Pentru orice student sau elev, un ban în plus nu strică şi, cum în Craiova autorităţile nu fac nimic pentru ajutarea tinerilor, atunci ne găsim şi noi diverse metode pentru mărirea bugetului.
Rep.: Ce se întâmplă cu tinerii talentaţi care nu au nici un fel de sprijin ori sponsorizări?
D.T.: De obicei, cei care nu au parte de sprijin sau de promovare se lasă de muzică. Este normal să găsească dezamăgitoare industria muzicală, pentru că aşa este în realitate. Nici eu nu am sponsori, dar când se iveşte vreo ocazie de concurs sau altceva nu stau pe gânduri.
Rep.: La ce să ne aşteptăm de la muzică în Craiova, pe viitor?
D.T.: Păi în acest domeniu, la nu prea multe lucruri. Eu încerc foarte tare să fac un concert de Crăciun, pe 20 decembrie, la Casa Studenţilor, împreună cu trupa de jazz Take five, încă o formaţie şi corul elevilor de la Şcoala Populară de Arte „Cornetti“ al domnului Cristian Tălângă. Sper să am susţinere de la doi Dj cunoscuţi
din Craiova, iar manifestarea o să fie pusă la punct de Organizaţia pentru resurse umane „Cedru“.
