Au doar câţiva anişori şi nu ştiu ce înseamnă o copilărie liniştită şi fericită, fără griji, în sânul familiei. Sunt lăsaţi de la numai câteva luni în grija bunicilor, care i-au înlocuit pe părinţi, dedicându-şi întreaga viaţă nepoţeilor. Alţi copii ai căror părinţi muncesc pe meleaguri străine, la cules de căpşuni sau în construcţii, au fost lăsaţi în grija statului, în centrele de plasament ale Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj.
Diana Mariana Bălică are nouă ani şi a fost crescută de la opt luni de „tataie Ştefan“. Tatăl i-a murit în urmă cu mulţi ani, iar mama copilei a stat mai mult plecată din ţară. Acum, bunicul şi copila sunt disperaţi, deoarece mama plimbăreaţă a solicitat în instanţă ca fetiţa să îi fie dată în îngrijire. Bunicul a făcut cerere să renunţe la protecţia de plasament pe care o are copila, nu vrea nici un ban de la stat, doreşte doar să îşi crească în continuare nepoata. „Acum, după opt ani, a venit maică-sa să o ia de lângă noi. Nu a ştiut ce înseamnă să creşti un copil în toţi aceşti ani, se plimba între Italia şi România, dusă de diverse persoane… Acum câteva zile a venit cu poliţia la poartă să îmi ia nepoata. Fetiţa este speriată, nu mai doarme noaptea, nu vrea să plece de lângă mine“, a povestit Ştefan Dobre, bunicul Dianei.
Deşi fetiţa are doar nouă ani, este extrem de matură, foarte revoltată împotriva mamei şi extrem de devotată bunicilor. Diana nu poate înţelege de ce în toţi aceşti ani mama „a venit rar“ să o vadă, oferindu-i doar „un pachet şi 50 de euro“.
Copii lăsaţi în centrele de plasament de părinţii plecaţi să facă bani
În centrele de plasament, alţi copii trăiesc cu dorul de părinţi, sunt trişti şi necomunicativi, însă extrem de sensibili. De cum intri în apartamentele de tip familial în care sunt cazaţi – Norocel, Guliver, Voinicel etc. – copiii îţi ies înainte, te iau de mână, te cercetează atent şi te întreabă timid de mami şi de tati. Alexandra are cinci ani, iar Mădălina şapte. În urmă cu trei săptămâni au fost transferate în noul „domiciliu“, de la alt centru de plasament. În ciuda vârstei pe care o au, copilele ştiu motivele reale pentru care mama a ales să plece în Spania să muncească. Ar putea să spună că îşi doresc jucării, calculatoare, role, dar ele se mulţumesc cu atât de puţin…
„Mami e în Spania, să facă bani. Îmi este foarte dor de ea, de-abia aştept să vină să ne ia acasă la noi, la Ghidici… Vreau să îmi aducă îngheţată. Atât. Şi să nu mai plece niciodată“, a spus micuţa Alexandra. Surioara ei, Mădălina, nu vrea decât ciocolată, nişte banane şi hăinuţe, dacă se poate…
2.000 de copii plâng de dorul părinţilor
Astfel de cazuri sunt mii în judeţul Dolj. Din toate disputele bunici-copii, socri-nurori etc., doar copilaşii au de suferit. Potrivit reprezentanţilor DGASPC Dolj, instanţa este cea care hotărăşte soarta micuţilor, tot ea decade sau repune în drepturi părinţii. „Noi, ca şi angajaţi ai acestei instituţii pentru protecţia copilului, suntem obligaţi să refacem legătura dintre părinţi şi copii. Niciodată nu este prea târziu ca părintele să se întoarcă la copilul său, să îl educe şi să îl crească, interesul superior al copilului primează pentru noi. Consiliem copiii, pe părinţii acestora, chiar şi pe bunicii care resping de multe ori ideea că nepotul le va fi luat şi dat în îngrijire mamei sau tatălui ce a lipsit ani de zile de lângă micuţul pe care l-au crescut cu mari greutăţi “, a menţionat Victoria Croitoru, directoare adjunctă în cadrul DGASPC Dolj. Din cele povestite de reprezentanţii Direcţiei Copilului, în judeţul Dolj, aproximativ 2.000 de copii sunt lăsaţi acasă de părinţii plecaţi să câştige bani pe meleaguri străine.
