În psihoterapie, şi nu numai, limbajul metaforic ne duce dincolo de bariera minţii. Avem astfel acces la cele mai profunde trăiri, dorinţe, nevoi ale fiinţei noastre. Ne oferă acces la adevărul din noi. Şi îl putem afla, chiar dacă uneori nu este plăcut.
Ca şi în natură, relaţiile de cuplu au anotimpurile lor. În primele luni putem spune că relaţia noastră înfloreşte, apoi se maturizează, se coace şi astfel apare căsătoria. La vremea culesului, apar copiii şi, destul de repede, cam în două-trei faze, vine iarna. Îngheţăm şi noi şi îngheaţă şi relaţia de cuplu. Acest ciclu al anotimpurilor în relaţia de cuplu pare implacabil şi dezolant. În căsnicie sau într-o relaţie, anotimpurile au această ordine, însă fiecare cuplu are propriul ritm de trecere de la un anotimp la altul.
La unele cupluri, indiferent dacă sunt sau nu căsătorite, e posibil ca durata primăverii să fie mai mare, apoi să urmeze o vară lungă şi fierbinte pentru cei norocoşi sau mai scurtă şi secetoasă pentru alţii… Sau poate o toamnă ploioasă… de lacrimi sau singurătate pentru unul sau pentru celălalt.
Când bate crivăţul, sufletul îngheaţă…
Se întâmplă să bată vântul şi să-l ducă departe pe unul dintre parteneri. Când bate prea tare, unul dintre cei doi se închide în casă, trage obloanele şi dispare comunicarea. Tot vântul este de vină atunci când bate prin casa părăsită de ea sau de el, când mătură amintirile frumoase ale lor. E trist şuieratul lui în sufletele goale, fără bucurie, fără împlinire. Când bate crivăţul, sufletul îngheaţă. Paradoxul este că oamenii asistă la acest fenomen fără să ştie că au posibilitatea să schimbe vremea. Ar fi interesant să ne acordăm câteva momente de reflecţie pentru a ne întreba: „Bate vântul prin iubirea, relaţia mea?“. Şi dacă bate, ce fel de vânt este? Este un vânt pustiitor, trist şi rece? Este un vânt călduţ, o adiere care mângâie fruntea şi o destinde? Este o briză răcoroasă, care împrospătează sufletul? Sau poate fi un vânt al schimbării? Este foarte important să ne adresăm întrebări în această manieră metaforică.
Păstraţi-vă relaţia în sezonul iubirii
Şi vremea culesului are greutăţile ei. Uneori, roadele sunt atât de greu de dus, încât spatele se încovoaie sub greutatea copilului nou-născut. Presiunea este percepută mult mai acut decât ar trebui şi cei doi îşi imaginează că de acum înainte va fi permanentă. Din fericire sau din păcate, toate trec. Până şi copiii cresc şi chiar pleacă de acasă la un moment dat. Este adevărat că acest moment apare cam la 20 de ani de la naştere, însă, până atunci, zâmbetele bebeluşului, candoarea lui pot ajuta pe tinerii părinţi să treacă peste nopţile albe şi colicile nevinovate ale noului locatar al sufletelor celor doi. Chiar dacă un anotimp nu durează cât am avea nevoie, ar fi bine să nu ne transformăm în păsări migratoare şi să plecăm spre ţări mai calde. Şi acolo, natura are ritmurile ei. Călătoria este grea şi poate frumoasă prin neprevăzutul şi noutatea ei, însă are şi o parte tristă, fiindcă părăsirea unui cuib lasă sufletul rămas acolo să aştepte.
Spre deosebire de păsări, oamenii sunt însă creatori. Iar toamna relaţiei lor ei înşişi o creează. Fiecare dintre cei doi parteneri este un creator. Întotdeauna, peisajul şi anotimpul sunt creaţia lor comună, în aceeaşi măsură. Dacă este toamnă sau primăvară doar de ei depinde. Ei sunt în totalitate răspunzători pentru anotimpul creat.
Dacă pictează şi trăiesc în stil realist sau abstract, dramatic sau liniştit ceea ce au, cadrul este doar creaţia lor, creaţia cuplului. O întrebare la care este interesant de aflat răspunsul este: „Cum ştiu dacă funcţionez, creez în acelaşi fel, în aceeaşi manieră, în altă relaţie. Nu voi obţine tot acelaşi ciclu de anotimpuri?“.
A schimba maniera de a picta, de a crea, de a funcţiona este mult mai înţelept decât a începe mereu, pe o pânză nouă, alt tablou, cu o nouă ramă. Păstrând acelaşi stil, obţinem mereu aceleaşi rezultate, aceleaşi anotimpuri. Doar cadrul diferă. Înainte de a începe să creăm, înainte de a începe o nouă zi, un nou anotimp, ar fi creativ şi inteligent să ne analizăm stilul şi maniera în care o facem, în care pictăm fiecare tablou al vieţii noastre, fiecare tablou al sufletului nostru.
Material realizat de Gina Chiriac, psihoterapeut la Centrul de Sănătate „Sf. Grigorie Decapolitul“, din Craiova, situat în incinta Liceului de Chimie, telefon: 0744545352
