Firmele din Oltenia au acum la dispoziţie o nouă metodă de a-şi recupera datoriile financiare. Bursa Română de Creanţe şi-a deschis în urmă cu câteva zile un centru zonal la Craiova.
Cum poate o firmă care are de încasat bani de la partenerii săi de afaceri să recupereze ceea ce i se cuvine, mai ales dacă acei parteneri au intrat în insolvenţă? Metoda clasică şi cu rezultate nesatisfăcătoare este aceea a executării silite prin blocarea conturilor sau vânzarea bunurilor pe care le mai găseşte la datornic. Bursa Română de Creanţe a adus însă pe piaţă metode alternative care nu numai că duc la un procent mult mai mare de recuperare a datoriilor, dar de multe ori salvează şi firma datoare, astfel încât cei doi parteneri de afaceri să continue colaborarea şi pe viitor. „De mult doream să venim în această zonă, iar acum am deschis Centrul zonal sud-vest Oltenia. Bursa Română de Creanţe este o entitate fondată de profesionişti cu o vastă experienţă. Din cauza crizei financiare, au crescut creditele neperformante. Un raport al Băncii Mondiale spune că ar putea ajunge la 43 de miliarde de lei, o sumă foarte mare. Bursa română de Creanţe vine şi spune că nu executările silite sunt soluţia, ci soluţiile economice“, au spus reprezentanţii firmei. Aceştia au precizat că şi persoanele fizice pot apela la serviciile Bursei, care va negocia în numele lor condiţii mult mai bune cu creditorii. „Sunt persoane fizice care au ajuns în ipostaza de a nu mai putea plăti creditele ipotecare la bănci. Noi îi consiliem şi găsim, împreună cu băncile, soluţia cea mai bună“, au declarat ei. Unul dintre directorii reţelei naţionale a precizat că Bursa este singura firmă de profil din ţară care administrează de fapt creanţele şi că în portofoliul ei se găseşte şi preluarea drepturilor litigioase.
Păvălache: Nu mergem să executăm debitorul
Preşedintele Bursei, Ştefan Păvălache, prezent la
inaugurarea centrului zonal, a declarat că executarea silită este ultima etapă a negocierii recuperării unei creanţe. „Valorificarea unei creanţe înseamnă găsirea unei căi amiabile de a se plăti acele sume. Nu mergem să executăm debitorul. Executarea este ultima etapă. Debitorul nu este pus să plătească pe loc, ci se fac protocoale. În plus, executarea silită este un proces de lungă durată. Pentru că este criză de lichidităţi, vom căuta alte proceduri specifice Bursei, care să permită stingerea acestor debite prin echivalent de pachete de creanţe, stocuri, cedare de contracte. Am avut situaţii în care debitorul a cedat creditorului o marcă“, a spus Păvălache. Un alt beneficiu al acestei abordări complexe este evitarea impactului insolvenţei. „Prin insolvenţă nu recuperez nimic, doar distrug o firmă, poate şi familii. Am reuşit să evit dosare penale, Garda Financiară, poliţie, fiindcă toate aceste lucruri doar îngreunau situaţia.
Au fost situaţii în care am discutat ca firma debitoare să ne cedeze nouă partea bolnavă din firmă, pe care să o administrăm. Am fost şi ameninţat de datornici, ca să am grijă pe unde traversez, dar nu am cedat, pentru că la Bursa Română de Creanţe există posibilitatea de a face mai mult decât recuperarea unei datorii“, a spus unul dintre reprezentanţii Bursei, avocatul Frunzăreanu.
