În România anilor ’80, în perioada de vârf a opresiunii comuniste, cetăţenii deveneau ţinte ale Securităţii din motive dintre cele mai diverse.
Urmărirea audio era una din metodele de poliţie politică folosite la scară largă de securiștii din România. Detalii despre aceste aspecte, având la bază arhiva C.N.S.A.S, apar într-un studiu („Securitatea în anii ’80. Aspecte ilustrative de poliţie politică”) publicat în urmă cu18 ani (2001) de istoricul Ionuţ Dogaru. „În anii ’80, motivele pentru care anumite persoane deveneau obiective în atenţia Departamentului Securităţii Statului sunt dintre cele mai diverse. Ele acoperă o plajă largă de medii socio-profesionale. Alături de vechile <Probleme> (dosare-problemă) precum <Partidele burgheze> (P.N.Ţ., P.N.L., P.S.D.R.), <Legionarii> etc., …sunt constituite sau dezvoltate <dosare de obiectiv>…”, arată autorul, citat de Historia.
Conform studiului, mijloacele tehnice folosite pentru a duce la îndeplinire urmărirea audio a obiectivelor organelor de securitate erau puse la dispoziţie de unitatea specială „T”.
„Ofiţerii acestei unităţi, din Bucureşti şi din structurile teritoriale, instalau microfoane în locuinţe şi birouri. Puneau dispozitive de ascultare la centralele telefonice, transcriau informaţiile obţinute şi le transmiteau direcţiei care ceruse ascultarea. Prin complexul sistem de interceptare a convorbirilor telefonice (I.C.T.) şi de microfoane la domiciliu (I.D.M.), se încerca suplinirea aportului informaţional al surselor umane precum şi verificarea corectitudinii acestora”, se mai arată în studiu.
Aşa cum reiese din documentele de arhivă, dosarele de urmărire informativă conţin, în majoritatea lor covârşitoare, materiale rezultate în urma folosirii tehnicii operative.
Ofiţerii unităţii speciale plasau microfoanele în momentul în care persoana nu se afla la domiciliu, sau aceasta era ţinută departe pentru ca echipa de lucru să instaleze aparatura. Pentru a introduce echipamentele în locuinţă, se obţineau, într-un mod conspirat, mulajele cheilor locuinţei.
Cum intrau securiștii în casă
Într-un Plan de măsuri publicat de autor în anexa 1 a studiului, se pot vedea în detaliu, paşii pe care securiștii îi urmau în timpul plasării tehnicii de urmărire în locuinţa unei persoane suspecte:
„Accesul în apartamentul … (obiectivului – n.n.) se va face prin folosirea cheilor confecţionate anterior, care au fost probate şi s-au dovedit a funcţiona. Asigurarea conspirativităţii efectuării studiului tehnic şi a instalării mijloacelor va fi realizată după cum urmează: Pe palierul unde locuieşte .. (obiectivul – n.n.) sunt patru apartamente (inclusiv al lui). În perioada în care preconizăm să efectuăm lucrarea, pe palier se află acasă o singură familie. […] Pentru asigurarea obiectivului s-au luat măsuri „F” (filaj – n.n.), urmând ca totodată acestuia să i se dea, la locul de muncă, o ocupaţie care să nu-i permită plecarea până la sfârşitul orelor de program. Pentru asigurarea soţiei obiectivului se vor lua măsuri „F” la domiciliul mamei acesteia, unde cea în cauză stă temporar […]. Din date obţinute prin mijloace T.O. rezultă că cea în cauză va sta la domiciliul mamei ei până la revenirea acesteia”, se arată la punctul privind „Efectuarea lucrării de instalare propriu-zisă”.
Citește întreg materialul pe Historia.
Citește și: Ce se întâmplă cu corpul atunci când ești lovit de fulger. Cum te poți proteja
