Biserica Sf. Ioan Gura de Aur din Cerat pastreaza, dupa 55 de ani, picturile originale in stil bizantin.
Inceputa pe 25 aprilie 1925, Biserica Sf. Ioan Gura de Aur din localitatea doljeana Cerat a fost data in folosinta si sfintita dupa cel de-al doilea razboi mondial (1950) de IPS Mitropolit al Olteniei Firmilian.
Copie aproape fidela a Mânastirii Curtea de Arges, având in componenta sa sase turle (trei in fata, doua in lateral si una in spate), acest lacas de cult pastreaza si azi, dupa 55 de ani, picturile originale in stil bizantin si 12 icoane intrate in patrimoniul national pentru valoarea lor inestimabila.
Datorita inaltimii, de aproximativ 37 de metri, care o scoate din tiparele bisericilor existente in mediul rural din Oltenia, Biserica Sf. Ioan Gura de Aur se impune in intreaga zona si poate fi cu usurinta remarcata de la o distanta de zece kilometri.
De altfel, aceasta este singura cladire care se vede semeata si impozanta inca din comunele invecinate Ceratului. Ion Ghita, preotul bisericii, a marturisit cu câta greutate a fost ridicata constructia: „S-a muncit din greu. Oamenii erau nevoiti sa aduca materialele de constructie de la zeci de kilometri, fiind ajutati numai de carele cu boi“.
Cimitirul eroilor
Pe lânga cei peste 37 de metri inaltime, alt aspect care o diferentiaza de celelalte lacase de cult este interiorul bisericii. Si dupa 55 de ani, peretii pastreaza nealterate primele picturi realizate de renumitul pictor Stefan Calopareanu, cât si inscriptiile chirilice. Pe fata sfântului altar sunt infatisati Apostolii, iar cele doua candelabre din bronz scalda cu lumina lor calda chipurile sfintilor de pe peretii interiori.
In amintirea si cinstirea memoriei celor cazuti in timpul celui de-al doilea razboi mondial, familiile acestora au amenajat un cimitir al eroilor in curtea din fata bisericii. Alaturi de eroi, de-a lungul anilor, au fost ingropati si preotii satului. Marea multumire a celor doi preoti de azi, parintele paroh Ion Ghita si Grigore Gheorghe, o reprezinta faptul ca numarul si frecventa credinciosilor la biserica au crescut.
De la numai zece oameni care treceau odinioara pragul sfântului lacas, acum participa la slujbele religioasepeste 100 de credinciosi.
Biserica fara legenda…
Ca orice constructie veche, biserica ar fi trebuit sa aiba propria legenda cu taine bine ticluite, stiute numai de batrânii satului. Insa acest lacas nu are un istoric propriu, fiind „acoperita“ de vechea biserica a satului, cu hramul „Sf. Paraschiva“, si având peste 200 de ani, fiind azi recunoscuta ca monument istoric.
