Câtiva oameni din orasul Uricani isi risca sanatatea, lucreaza in ture, in fum, praf, gaze si curent, numai pentru a da caldura la blocuri, atunci când carbunele e de calitate. Manânca in fum, la gura cazanului, inghit o data cu mâncarea praf si au boli incurabile, fara insa sa fie considerate boli profesionale. Unii ajung in spital, grav bolnavi.,
La centrala nr. 1 din „Orasul nou“, construit in anii de glorie ai epocii de aur in Uricani, lucreaza in ture câte sapte, opt oameni, femei si barbati, care par batrâni si foarte obositi.
Unii chiar sunt grav bolnavi, iar ceilalti se bucura de „privilegiul“ de a avea un loc de munca. Au inceput treaba târziu in aceasta iarna, „ca nu a fost carbune si oamenii au datorii mari“, si o vor termina, dupa spusele lor, pe la sfârsitul lunii februarie, „ca poate nu vor mai fi bani pentru carbuni“.
Centrala nu e greu de gasit. Fumul gros si funinginea iti dau de veste de la distanta ca acolo este locul in care niste oameni intretin focul 24 de ore din 24, fara sa aiba un minut de ragaz. Ei sunt fochistii, oameni angajati cu contracte de munca pe perioada determinata si cu salarii de cel mult 3,5 milioane de lei, cu tot cu sporuri. „Lucram in ture, multi ne-am imbolnavit si de aceea sunt putini cei care se mai incumeta sa munceasca aici. Noi ne-am obisnuit cu gazele si curentul.
Lopata nu ni se mai pare grea, nici cârligul, si nici roaba cu carbune. Ce sa facem? Noi nu stim altceva si nici nu am avea unde sa lucram“, a spus Iosif Zsogo, fochist.
In orasul Uricani, aproape 75 la suta dintre locuitori nu lucreaza, sunt fosti mineri disponibilizati sau tineri care nu au avut ocazia sa-si gaseasca un loc de munca niciodata.
Bolile i-au rapus
Din cauza conditiilor grele in care sunt pusi sa munceasca, acesti oameni au devenit batrâni inainte de vreme, sunt bolnavi si, de-a lungul anilor, si-au pus viata in primejdie. Asa s-a intâmplat si cu Rodica Dragan, o femeie grav bolnava si dependenta de o pompa pentru astmul cu care se chinuie zilnic. „Acum e in spital. E grav bolnava. Are 17 ani in care a lucrat numai ca fochist, gazele si praful, poate si funinginea care se degaja i-au afectat grav sanatatea si de multe ori se ineaca“, a spus Florin Ciubotaru, fochist, sef de tura.
In centrala, sustin oamenii, trebuie sa induri multe si nu putine sunt cazurile in care „focaresc“ degeaba, deoarece carbunele are multa piatra si mai mult cara cenusa. „Uneori, abia daca se incalzeste apa sa facem dus la iesirea din tura, ca nu-i de calitate carbunele“, au afirmat muncitorii.
Cârligul cu care imping carbunele in centrala are aproape cinci kilograme, lopata pentru cenusa vreo trei, atunci când e goala, iar cu aceste „unelte“ lucreaza câte patru femei pe schimb, cot la cot cu barbatii. Apoi ridica roaba cu carbune sau cenusa si, când vor sa manânce, burdusesc bine soba si le ramân vreo zece minute sa inghita repede suplimentul.
Timp de opt ore, lucreaza la foc continuu si niciodata nu stiu daca iarna viitoare vor mai avea de lucru. Se tem si de nou si spun ca, daca se va ajunge vreodata sa se desfiinteze centralele ori locul lor va fi luat de puncte termice moderne, asa cum spun autoritatile locale, atunci ei vor muri de foame.
