Peripetiile unui roman care a fugit din tara in perioada comunista, dupa ce tentativa sa de a-l asasina pe Nicolae Ceausescu a esuat, au devenit subiectul unei piese de teatru , informeaza Alameda Times Star online. In copilarie, si mai apoi in adolescenta, Silvian Centiu, protagonistul acestor aventuri, a avut un ideal neobisnuit: acela de a-l asasina pe Nicolae Ceausescu. Din pacate pentru el, planul a esuat, iar Centiu s-a vazut nevoit sa isi paraseasca tinuturile natale si a ajuns la Viena, unde a trait o vreme sub un pod. Citiva ani mai tirziu, romanul a ajuns in Statele Unite, unde nu a reusit sa obtina nici o slujba. In cele din urma, dupa o perioada lunga de tentative esuate, romanul a reusit sa obtina un post in domeniul informatic, actualmente fiind manager la prestigioasa companie „Oracle“. Ultima sa profesie este, probabil, si cea mai ciudata, Centiu devenind si comediant. El joaca intr-o piesa pe care a scris-o si a produs-o, intitulata „A Transylvanian in Silicon Valley“ (in traducere „Un transilvanean in Silicon Valley“), care va fi pusa in scena pe 19 iunie, la Teatrul Actorilor din San Francisco.
In tinerete, Centiu a trait sub dictatura lui Nicolae Ceausescu. Impreuna cu un grup de prieteni, romanul a pus la cale un plan de a-l asasina pe Ceausescu si a pune capat terorii instaurate de regimul dictatorial din Romania. Cu toate ca in piesa aceste peripetii sint povestite cu o doza mare de umor negru, pericolul la care Centiu si compatriotii sai au fost expusi in Romania a fost unul real.
„Nu se intrevedea nici o cale de salvare“
„Unii dintre prietenii nostri au fost prinsi. Altii au disparut, iar altii au <<sarit>> de pe cladiri inalte“, povesteste romanul, care a precizat ca respectivul complot a fost compromis, dupa ce unul dintre prietenii sai, care avea un rol – cheie, a disparut fara urma. Centiu si ceilalti membri ai grupului s-a refugiat in munti. Acesta a fost momentul in care romanul si-a dat seama ca nu are alta solutie decit sa fuga din tara. „Nu am vrut sa plec din Romania. Am fost un patriot adevarat. Insa era o situatie intr-adevar disperata. Nu se intrevedea nici o cale de salvare. Situatia dura de mult; generatii intregi au asteptat sa se intimple ceva, sa vina americanii. Si acest lucru nu s-a intimplat“, povesteste Centiu. Chiar si informatiile ajungeau extrem de greu la opinia publica, pentru ca publicatiile romanesti nu faceau altceva decit sa se dedice in pagini intregi propagandei regimului dictatorial. „Oamenii nu aveau lumina si caldura in case, dar, in acelasi timp, ziarele vorbeau despre „anul luminos“ al lui Ceausescu“. Totusi, Centui isi aminteste rizind acele vremuri. „Televiziunea functiona doua ore pe zi, iar electricitatea era distribuita tot doua ore, insa niciodata nu erau aceleasi doua ore“.
„Conduc un camion plin cu singe, prin Transilvania, in miezul noptii?!“
Centiu este constient de faptul ca povestea vietii sale nu pare a fi, la inceput, un material comic. „Sint putine piese de teatru despre comunism si dictatori, iar lumea le evita pentru ca sint groaznice“, spune el. Acesta a tinut sa precizeze ca, in pofida acelor vremuri grele, romanii au stiut sa isi pastreze zimbetul pe buze si sa inventeze bancuri. „Cred ca este o maniera digerabila de a auzi despre lucruri grave“, afirma romanul. Impreuna cu doi prieteni, romanul a traversat granita in Serbia, apoi au trecut prin Bosnia, Croatia si Slovenia. In cele din urma, au ajuns la Viena, insa nu aveau bani si nici nu cunosteau limba. Centiu, care absolvise Facultatea de Informatica, a reusit sa se angajeze la una dintre cele mai importante companii austriece din domeniu si a inceput sa stapineasca limba. „Daca poti invata germana, poti invata orice“, spune rizind romanul. Dupa rasturnarea regimului lui Ceausescu, in decembrie 1989, Centiu a reuntat la slujba din Austria pentru a se implica in actiuni umanitare de ajutorare a tarii sale. In timp ce conducea un convoi de camioane catre orasul sau natal, Brasov, l-a avertizat pe sofer sa mearga doar pe timpul noptii, pentru ca regiunile rurale nu erau atit de sigure. Ingrijorat, soferul a dorit sa afle ce este in camion, iar Centiu i-a explicat ca este vorba despre un transport de singe pentru transfuzii.
Reactia soferului nu s-a lasat asteptata: „Deci conduc un camion plin cu singe, prin Transilvania, in miezul noptii?“, a intrebat speriat acesta. Centiu nu era constient de faptul ca Romania era in mintea oamenilor sinonim cu povestea lui Dracula.
„Credeam ca America inseamna New York sau Los Angeles“
„Pentru romani, transilvanean inseamna doar un om care vine dintr-o anumita zona, cum ar fi un locuitor din San Jose sau din Emeryville“, spune Centiu, care a marturisit ca pina atunci nu auzise nici o poveste despre Dracula. „Atit de izolata era Romania… Si nu era vorba doar despre lipsa de alimente, era vorba despre o lipsa totala de informatie“, spune romanul.
Din Austria, Centiu a ajuns in Statele Unite si a fost trimis in Twin Falls, statul Idaho. „Credeam ca America inseamna New York sau Los Angeles. Judecam gradul de civilizatie dupa inaltimea cladirilor, iar in Twin Falls, cea mai inalta cladire avea unu sau doua etaje“, spune romanul.
Centiu a marturisit ca s-a confruntat cu un soc cultural si si-a dat seama de diferentele majore dintre americani si romani. „In Idaho, am cunoscut un tip care vorbea cu mult entuziasm despre un controversat grup de muzica rap, 2 Live Crew, ale carui versuri rasiste si show-uri live cauzasera un val de polemici“. Pentru ca simtea ca aceasta formatie este cenzurata pe nedrept,barbatul a cautat sprijin la Centiu. „In tara ta s-ar intimpla asa ceva?“, l-a intrebat acesta. Replica romanului a fost: „Membrii formatiei mai traiesc? Familiile lor sint ok? Asa ceva nu s-ar intimpla in tara mea“.
„Pentru a trai, trebuie sa actionezi“
Dupa un timp, Centiu si-a dat seama ca orasul Twin Falls nu era bun pentru el, mai ales ca nu si-a gasit nici un loc de munca aici. Dupa aceasta experienta, romanul a urmat cursurile Universitatii din San Francisco si, in cele din urma, s-a angajat la compania Oracle. Pentru ca la 30 de ani, traise ce multi nu apuca sa traiasca intr-o viata de om, Centiu avea multe de povestit, iar ideea de a le pune in scena i-a venit in cel mai prozaic loc posibil. „Urmam un curs de management si trebuia sa sustinem un discurs motivational despre o anumita valoare“, isi aminteste Centiu. Romanul a ales creativitatea si a povestit cum a invatat engleza, impunindu-si sa vorbeasca cinci ore pe zi. A mers prin magazine, la spectacole moderne, insa era greu sa intretina o conversatie timp de cinci ore. Asa ca a mers la tribunal. „Oamenii adora sa vorbeasca despre problemele lor. Asteapta pe coridoare si nu au nimic altceva de facut, pentru ca audierile sint tirziu. Daca intrebi pe cineva: <<Ce problema ai?>>, iti spune imediat necazul“, a povestit romanul. Colegilor le-a placut povestea, asa ca nu dupa mult timp romanul a inceput sa scrie despre experientele sale din Romania, din Austria si din Statele Unite. De la aparitia ideii si pina la punerea ei in practica au trecut 31 de luni si jumatate. Centiu a inceput sa lucreze la un scenariu pentru piesa de teatru, a angajat un regizor, a gasit locatia potrivita si a vizionat circa 30-40 de piese intr-un interval de patru luni. „Actioneaza acum, nu astepta. Chiar daca nu esti pregatit in detaliu, este mai bine sa treci la fapte. Acest mod de a vedea lucrurile m-a ajutat sa am o casa de un milion de dolari, in Silicon Valley, dupa ce am trait sub un pod, in Viena. Pentru a trai, trebuie sa actionezi“, a concluzionat ingeniosul roman.
