Romania si Bulgaria se misca dupa un alt ritm
Miza enorma a „Raportului strategic“ si a „Rapoartelor de tara“, care au fost publicate ieri la Bruxelles, s-a facut simtita atit in atmosfera din ultimele zile, dominata de mesaje, contramesaje si multe variante de texte care au circulat pe multiple canale, cit si in faptul ca discutiile in Comisia Europeana pe marginea documentelor respective s-au prelungit pina foarte tiziu, neobisnuit de tirziu, fiind facute modificari de ultima ora.
„Comisia va face toate eforturile pentru a se asigura ca data de 1 ianuarie 2007, pe care cele doua tari si-au propus-o pentru aderare, sa fie respectata“ – aceasta este remarca pe care a facut-o Romano Prodi in fata Parlamentului European, referindu-se la progresele inregistrate de Romania si Bulgaria pe drumul aderarii, imediat dupa ce a anuntat numele celor zece tari care vor semna in 2003 tratatele de aderare la UE. Pentru noi, aceasta miscare surprinzatoare de ultima ora este foarte dificil de evaluat „la cald“, caci, vizibil, politicienii nostri se asteptau la un angajament clar al Comisiei de a recunoaste ca data de aderare 1 ianuarie 2007, asta in conditiile in care cealalta cerere (de a avea enuntata o data-limita pentru incheierea aderarii) fusese refuzata deja. Este adevarat ca solutia aleasa de Comisie este si prudenta, si diplomatica, dar lasa totusi un spatiu nelinistitor de mare pentru aproape orice miscare ulterioara deoarece Comisia nu isi mai asuma responsabilitatea unei date de aderare, ci paseaza problema Consiliului. Dar, asa cum spunea din nou Verheugen in fata deputatilor europeni, „nu noi am fixat anul 2007, ci chiar aceste tari“, anuntind si el „angajamentul solemn“ al Comisiei Europene de a ne sprijini in atingerea acestui deziderat.
Comisarul pentru extindere a mai spus: „Asa cum stiti, in Bulgaria si in Romania nelinistea este mare, provocata de faptul ca nu cumva cele doua tari sa fie lasate de-o parte in cadrul procesului de extindere. Vreau sa profit de ocazie pentru a afirma cu toata puterea ca nu asa stau lucrurile. Atit Bulgaria, cit si Romania participa impreuna la acelasi proces irevoycabil de extindere, chiar daca ele urmeaza un alt ritm. UE trebuie sa le dea asigurarea ca nu le uitam, ca eforturile lor vor sfirsi favorabil. Astfel, deciziile care vor fi luate la Copenhaga ar trebui sa faca sa para clar ca ambele tari beneficiaza de sustinerea noastra“.
In orice caz, frumos spus. Sa vedem ce se va decide la Copenhaga.
Semnul sub care s-au desfasurat discutiile este cel al prudentei, o prudenta extrema si vizibila mai ales in alegerea unor termeni care sa angajeze cit mai putin actuala Comisie pentru tot ceea ce inseamna orizont de timp dincolo de 2004.
Iata insa cele mai importante remarci din Raportul asupra Romaniei, pentru prima oara acoperind o perioada de cinci ani. Ne intereseaza in primul rind cele din domeniul economic, caci, in STRATEGY PAPER, documentul de sinteza difuzat in paralel cu toate studiile de tara, se arata ca Romania a ramas, alaturi de Turcia, ultima tara din grupul candidatelor care inca nu indeplineste criteriul „economiei de piata functionale“, Bulgaria accedind in acest an la invidiatul statut.
„Romania – se spune in acest document – a continuat sa faca progrese pe drumul catre o economie functionala de piata, perspectivele aparitiei acesteia imbunatatindu-se. Implementarea sustinuta si deplina a masurilor prevazute impreuna cu incheierea agendei reformei ar trebui sa permita Romaniei pe termen mediu sa fie in stare sa faca fata presiunii competitive si fortelor de piata din UE“. Ce inseamna „termen mediu“? Foarte greu de spus.
In domeniul economic se noteaza urmatoarele elemente distinctive:
Stabilitatea macroeconomica s-a dezvoltat in mod evident in Romania, cu toate ca progresele privind implementarea reformelor structurale au fost lente. Procesul de privatizare a fost continuat, dar numai cu lentoare, iar guvernul nu a fost in stare sa-si indeplineasca propriul program de privatizare. Au fost luate diferite masuri pentru stimularea investitiilor autohtone si straine, dar, cu toate ca Romania a cunoscut o crestere stabila in cele doua domenii, nivelul general al investitiilor ramine scazut. In ciuda unor initiative deosebite, progresul actual in simplificarea procedurilor legale si administrative a fost limitat si regulile care gereaza procesul de privatizare si operatiunile in mediul de afaceri sufera inca de pe urma instabilitatii si lipsei de transparenta. In 2002, au fost introduse noi proceduri privind falimentul, dar nu este inca posibil sa se estimeze daca noua legislatie este implementata la modul efectiv. A fost conceput un plan revizuit privind restructurarea sectorului siderurgic si au fost inregistrate progrese in implementarea masurilor de restructurare. Romania se afla in procesul de a dezvolta planuri individuale de viabilitate pentru intreprinderile siderurgice. A continuat restructurarea companiei nationale aeriene si un program de reducerea costurilor a dus la o micsorare semnificativa a pierderilor, cu toate ca vor fi necesare reforme suplimentare pentru a se atinge necesarul echilibru. Piata funciara din Romania se afla in progres, cu toate ca piata la nivelul vinzarii de pamint este sub cea a inchirierilor. Au fost facute eforturi pentru dezvoltarea politicii pentru consolidarea terenurilor agricole si continua progresul in conferirea de certificate de proprietate pentru pamint, desi mai incet decit se anticipase. Romania nu a dezvoltat inca un cadru politic pentru creditul rural si o infrastructura financiara rurala. In ciuda tuturor acestor eforturi, contextul general economic, legal si, administrativ ramine dificil. Prioritatile din Parteneriatul pentru Aderare in acest domeniu nu au fost decit partial indeplinite…
In domeniul politic, cele mai multe critici, asa cum era si de asteptat, inregistreaza sistemul administratiei publice, acolo unde „implementarea acquis-ului ramine limitata si reprezinta o piedica majora in pregatirile Romaniei pentru aderare. Se acuza faptul ca, in conditiile in care a fost adoptata o Strategie pentru reforma sistemului administratiei publice, „ea nu a fost inca implementata si, pina acum, nu exista o imbunatatire substantiala in asigurarea independentei politice si a sistemului de raspundere a functionarului public“. Nu este inca operational Institutul National pentru Administratie, nu a existat „o scadere vizibila in folosirea ca instrument legislativ a ordonantelor si a ordonantelor de urgenta“. Se apreciaza pozitiv infiintarea PNA, „cu toate ca biroul nu este inca pe deplin operational si este inca prematur sa i se analizeze eficienta“. In conditiile in care se arata ca „Romania a ratificat conventiile internationale cele mai importante pentru lupta impotriva coruptiei…“, notiunea de „raspundere penala a persoanelor juridice“ trebuie sa fie introdusa in Codul Penal Roman. Romania trebuie inca sa imbunatateasca functionarea si independenta sistemului juridic prin introducerea unor criterii obiective pentru recrutarea si dezvoltarea carierei profesionale a judecatorilor si procurorilor“. Se arata ca nu exista inca un „sistem efectiv pentru examinarea plingerilor impotriva abuzurilor politienesti“ si, cu toate ca s-au adus modificari sectiunii din Codul Penal care priveste „ofensa adusa autoritatii“, amendamentele sint limitate si legislatia revizuita nu rezolva contradictiile cu precedentele stabilite de Curtea Europeana pentru Drepturile Omului.
Se remarca faptul ca Romania a facut „progrese bune“ in reforma sistemului de ingrijire a copilului, au crescut prevederile bugetare pentru acest domeniu si au fost adoptate initiative speciale pentru copiii cu boli cronice si handicap. Se arata, in acest context, ca pina in momentul in care nu se va adopta o legislatie complexa in domeniu, va ramine valabil actualul moratoriu privind adoptiile internationale.
Per ansamblu, raportul este mai domol si mai blind decit in alti ani, dar totul in contextul dramaticei realitati ca, alaturi de Bulgaria (dar care are perspective de moment mai roz decit ale noastre) si de Turcia, sintem lasati sa asteptam, in momentul in care Europa a decis ieri intrarea in sistem a tuturor celorlalte zece tari candidate. Asta este realitatea majora impreuna cu speranta ca totusi nu vom fi lasati de-o parte si uitati de toata lumea.
