Citiva vecini de pe strada Corneliu Coposu, fosta Mesteacanului, din Craiova, isi disputa de mai mult timp citiva metri patrati de teren. Certurile si procesele s-au tinut lant pina cind unul din cei doi vecini care au casele in aceeasi curte a ramas fara pamint, iar ceilalti se acuza reciproc de faptul ca stapinesc mai mult decit li se cuvine sau mai mult decit au cumparat cu acte. Obositi de certuri si procese, unii cauta si azi documente vechi care sa-i ajute sa-si intregeasca proprietatea asupra terenurilor pe care nu le-au cumparat, din cauza prevederilor legale din acel timp, ci le-au dobindit ca efect al Legii18/1991.
Folosinta s-a transformat in proprietate
Andrei Simion, locatar pe strada Corneliu Coposu nr. 89, din Craiova, crede ca este nedreptatit de autoritati si persecutat de vecinii care nu-i dau pace sa-si stapineasca proprietatea. In 1984, el a cumparat un corp de cladire situat la adresa mentionata. Pentru ca in acea perioada nu putea sa cumpere si terenul aferent lui, de 560 mp, acesta a trecut in proprietatea statului. In acel timp era operabila o lege conform careia cel care stapinea cladirea putea sa ia in folosinta si terenul aferent ei. Dupa un an de la data la care s-a incheiat contractul de vinzare- cumparare pentru imobil, Consiliul Popular de atunci i-a inchiriat cei 560 mp. Dupa aparitia Legii 18/1991 si pe baza cererii depuse de Andrei Simion, Comisia de aplicare a acestei legi i-a emis o decizie prin care i se recunoaste dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 560 mp, aflat in curtea imobilului cumparat. De aici au inceput procesele.
Vecinul de linga casa
In continuarea imobilului cumparat de Andrei Simion si facind corp comun cu acesta, se afla un alt imobil care a fost cumparat in 1981 de Ispas Dumitru. Pentru ca nici in 1981 nu se putea cumpara pamintul din curte, cei 100 mp, teren aflat in indiviziune, au trecut in proprietatea statului. Familia Ignat nu a luat cu chirie terenul din curte si nu a putut sa beneficieze de prevederile exprese din Legea 18/1991, fapt pentru care nu a primit nimic in proprietate. Au declansat imediat un proces prin care au cerut anularea deciziei de atribuire in proprietate lui Andrei Simion a suprafetei de 560 mp aflati in curtea celor doua corpuri de cladire. Procesul s-a terminat la Curtea Suprema de Justitie, pierzind familia Ignat care a sperat tot timpul ca pamintul aflat in curtea celor doua imobile se va imparti macar pe jumatate.
Doar mortul mai poate sa stie care a fost adevarul
In vecinatatea terenului disputat, la nr.87, se afla curtea si casa fostului proprietar Tanasescu care a decedat demult si care a lasat in urma doua mostenitoare care locuiesc in Bucuresti. Curtea casei lui Tanasescu este in unele locuri mai ridicata decit curtea lui Andrei Simion cu mai mult de un metru. Pamintul din ridicatura este lipit de zidul casei de la nr. 89, din aceasta cauza in interiorul casei aparind de mult igrasia. Casa proprietatea lui Andrei Simion are zidul pe hotar, iar peretele din spate al acesteia este construit sub forma de calcan, semn ca din cauza lipsei de teren nu s-a putut construi streasina. Cel putin asa sustine Stefania Vasilescu, ruda mostenitoarelor lui Tanasescu.
In prezent, Andrei Simion vrea sa degajeze pamintul de pe peretele casei sale pe motiv ca din cauza umezelii i se distruge casa si pentru ca a descoperit in unele acte mai vechi ca aproape trei metri de teren aflat in spatele casei i-ar apartine Domniei sale. Lucrarile de degajare a pamintului de linga zidul casei sale i-au fost sistate pentru ca nu a putut demonstra ca terenul aflat acum in discutie nu le apartine mostenitoarelor din Bucuresti. Care o fi adevarul doar Tanasescu din mormint mai poate sa stie, dar, deocamdata, toata lumea isi aduce aminte ca zidul din spatele casei lui Andrei Simion a fost intotdeauna hotar cu proprietatea lui Tanasescu.
