Vasile Anghel din Virvor a facut 91 de ani si i se pare ca sint destui. A trait sub rege, sub comunisti si sub democrati si a dus-o bine. „Secretul celui care vrea s-o duca bine e sa asculte de toti si sa faca asa cum il taie capul. Eu asa am facut si nu ma pling“, zice batrinul. Mos Vasile este unul din cei noua copii ai parintilor sai saraci din Virvor, de care-si aduce aminte cu piosenie. Dupa ce s-a maritat, cum ii place sa spuna, nea Vasile s-a pus pe cumparat pamint, ca tot omul gospodar. Dupa ’45, s-a bagat la Cooperativa de consum pe post de casier pentru ca-i placuse cartea, dar nu avusese parte de ea. Cind au venit comunistii, nu s-a mai tinut cont ca omul cumparase pamintul cu bani cinstiti si au vrut sa-l treaca la chiaburi. „Noroc cu un invatator din sat care le-a zis celor care faceau listele ca eu nu pot fi chiabur, ca am origine sanatoasa. Cum aia nu stiau sa scrie si aveau nevoie de invatator, nu m-au pus pe lista si am scapat. Pe urma m-am dat si eu cu ei si m-am inscris la CAP.
Parca mai tinea dracu’ cont de noi!“
Nea Vasile, ajuns acum cel mai batrin om din sat, nu a putut sa se inscrie la comunisti pentru ca atunci cind a vrut el, nu au vrut ei, iar cind au vrut ei, n-a mai vrut el. Asa se face ca in 1987, la congresul organizatiilor necomuniste (ODUS), cind Virvorul trebuia sa fie reprezentat de cineva care nu era membru de partid, toata lumea s-a gindit la nea Vasile. Actualul primar, Nicu Tabacu, pe atunci tinar utecist, l-a luat repede cu propunerea si Vasile Anghel a acceptat, crezind ca adunarea cu pricina se tine la Craiova. Cind a auzit ca trebuie sa plece trei zile la Bucuresti, mosu’ si-a luat cravata si a plecat, ca asa era ordinul. „Eu nu am vrut sa ma duc, mai ales ca tovarasii de la Craiova cind m-au vazut l-au bestelit pe Tabacu ca eram prea batrin. Lor le trebuia unu de 60 de ani si eu trecusem de 70. Dupa ce am ajuns la Bucuresti nu mai voiam sa ma intorc acasa. Pai ce, unde am mai stat eu la hotel de lux, cu masa buna? Nu intelegeam nimic din ce spuneau de la tribuna, dar imi placea sa-i vad pe greii zilei…“.
Mosului ii e din ce in ce mai greu acum, la batrinete. Nevasta, careia ii spune „doamna mea“, mai tinara cu zece ani, se uita si acum la barbat cu respectul pe care femeile de la oras l-au pierdut de mult pentru capul familiei. „Batrinetea e un blestem. N-o cheama nimeni, dar te pomenesti cu ea. Acum si hainele mi se par prea grele si in fiecare dimineata ma gindesc cu ce sa ma imbrac ca sa nu-mi fie prea greu. Cit e de frig afara eu dorm cu asternutul, ca plapuma s-a ingreunat si ea“ – zice mosul, cu gindul pierdut in vremea cind era sergent comandant de tun la Bateria 1 a Regimentului 9 artilerie, iar tineretea invingea orice piedica…
