Apariţie editorială

Recomand filologilor ambetaţi de propriul viţiu logistic, dar şi „lectorilor“ de flyere literare care-ţi răsar înainte la tot pasul, „Bazar bizar“-ul lui Radu Paraschivescu; un autor atât de grav că tot ceea ce pare în proza lui duşmănos de satirică persiflare antiliterară se prezintă, de fapt, ca pledoarie pentru buna literatură care-şi preţuieşte cititorul mai mult decât pe fandositul cumpărător de cărţi la metru. Radu Paraschivescu nu este doar – pentru unii – gazetarul care scrie despre televiziune în Evenimentul zilei, despre fotbal în Gazeta sporturilor şi despre traduceri în „Idei în dialog“, ci şi autorul câtorva romane şi proze scurte care atestă un autor călit la şcoala traducerilor de calitate: „Efemeriada“, „Balul fantomelor“ sunt, totuşi, mai puţin faimoase decât „Ghidul nesimţitului“, carte vândută în România bunului simţ în doar… 40.000 de exemplare. Traducătorul unor romane purtând pecetea unor Salman Rushdie, Julian Barnes, William Burroughs sau David Lodge (ca să nu mai vorbim de Virginia Woolf sau John Steinbeck), Paraschivescu este, în prozele ricanante din „Bazar bizar“, un meseriaş al stilului care pune la bătaie resurse inepuizabile de imaginar lexical, combinate cu o poftă de a nara – vorba cuiva: disting între narator şi romancier! – poveşti din
i-realitatea imediată. Închipui-ţi-vă un şoc al civilizaţiilor într-un cartier dâmbo(u)viţean unde trona în plină epocă de aur un măreţ „templu al foamei“ şi unde tavălugul capitalismului mătură cozile aducătoare de profit la mărfuri de primă necesitate. Criza a dispărut, dar şi posibilitatea de a face un ban cinstit. Şi, atunci, la cazanele vieţii în postmodernismul pro-capitalist apare, reciclată, dar cu acelaşi nărav al câştigului care ţine lumea baba Stela, alias d-na Steliana Milcu: veche-nouă întreprinzătoare pe piaţa în devenire a erosului care se dă la pachet, în cadrul Filoclubului, cu izotopiile discursive transfrastice sau metonimiile lui Walace Stevens, atunci când preotesele amorului tarifat la negru nu livrează consumatorului de prospătură studenţească descriptivismul frust al lui Oliver Stone sau somptuozitatea eşecului la Antonioni. Aţi ghicit, e vorba de un bordel cu pretenţii condus de o „babă comunistă“, în combinaţie cu o preoteasă intelectuală din stirpea Aspasiei! Stilul lui Paraschivescu e să exploateze literar detalii al derizoriului cotidian (mi-aminteşte cumva de Băieşu, fără moralismele aceluia), coagulate parcă de la sine într-un principiu al vieţii care se ia în serios pe cât este de ridicol. Precisă ca un bisturiu lingvistic care taie elanul „limbiştilor“ speciei, proza lui Radu Paraschivescu este cuceritoare prin naturaleţea şi deschiderea către un teritoriu a cărui fundaţie morală nu se vrea „totalitară“: naratorul vede viaţa dincolo de cuvinte şi dincoace de clişee, deşi le utilizează parodic-serios pe ambele în egală măsură. O proză cum e „Bushureşti“, cu fixaţia maniacală pe acel „vin americanii“, întrupată în coborârea din stelele steagului american a preşedintelui G.W. Bush, este o probă de verism prozastic aliniată la tensiuni suprarealiste care includ, dincolo de sudarea capacelor de canal din oraş, alungarea vânzătorilor de Platon şi Sabato de la Universitate, cu păstrarea florăreselor din zonă. Motivul? Mafia ţigănească a florarilor este mai tare decât cea a buchiniştilor la Bucale şi impune până şi agenţilor serviciului secret american! „Bazar bizar“ este un topos naturaliter aliter pe unde ne plimbăm şi noi, chiar dacă se întâmplă adesea să nu băgăm de seamă că un prozator atent ne face personajele lui suspect de adevărate…