Maimuta urlatoare, dominate de un mascul
Auzul maimutelor este aproape la fel de bine dezvoltat ca al oamenilor. Specialistii care au studiat speciile de mamifere din America de Sud si-au pus problema de ce maimutele urlatoare (Alouatta caraya), negre sau aurii, care traiesc in regiunile nordice, sunt dotate cu capacitatea de a scoate sunete percepute la o distanta de pâna la 12 kilometri.
Masculii dintr-un anume grup produc sunete de amploare, de obicei la apus, comunicând, in acest fel, cu grupurile invecinate sau doar cu un individ dintr-un grup. Sunetul este amplificat de osul hioid, creându-se o rezonanta aparte. Urletul le permite masculilor sa stabileasca locatia, componenta si distanta la care se afla alt grup de maimute urlatoare.
Stabilirea teritoriului este foarte importanta, pentru ca fiecare grup este dominat de un singur mascul. Ceilalti masculi sunt alungati din clan in momentul in care ajung la maturitate. Acest lucru se intâmpla de obicei in jurul vârstei de sapte ani. Masculul alungat trebuie sa lupte cu un lider pentru a se putea integra intr-un nou grup. Daca reuseste sa invinga „regele“ clanului, noul lider ucide totii puii din grupul respectiv, astfel incât urmasii sa fie numai ai sai.
Cercetatorii au constatat ca structura relatiilor sociale din grupurile de maimute urlatoare are o mai mare pondere in ceea ce priveste rata mortalitatii infantile decât oricare alt factor de mediu. Desi, momentan, aceasta specie nu se afla pe lista celor in pericol de extinctie, numarul indivizilor inregistreaza o tendinta de scadere din ce in ce mai accentuata.
