Sunt copii care rămân în grija statului pe motiv că au mai mulţi fraţi şi neşansa ca toţi să fie abandonaţi. Cei care adoptă nu sunt dispuşi, în general, să ia acasă mai mult de un copil, iar legea nu permite despărţirea fraţilor. Sunt din ce în ce mai des situaţiile în care copiii sunt aduşi pe lume de mame minore care nu au posibilităţi materiale pentru a-i creşte. În schimb, alţii visează să aibă un copil şi aşteaptă cu anii până să-şi îndeplinească dorinţa.
Luni de zile au aşteptat momentul în care vor fi sunaţi să-şi cunoască viitorul copil. Au visat la ziua aceasta, la prima întâlnire, şi-au conturat deja o imagine a celui care va deveni parte din familie. Au privit ani în şir copiii însoţiţi la plimbare de către bunici sau părinţi, au plâns de durere că nu au şi ei şansa de a aduce pe lume un prunc. S-au consolat într-un final cu ideea că aşa a fost să fie şi au început demersurile: dosare, hârtii, anchete sociale, emoţii la fiecare apel telefonic primit. Când au fost întrebaţi de asistenţii sociali din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj care ar fi profilul copilului pe care doresc să îl adopte au răspuns fără ezitare: un copil sănătos, în rest nimic nu mai contează.
„A fost o perioadă grea. Ani buni am efectuat analize peste analize, vizite la numeroşi medici atât în ţară, cât şi în străinătate. Verdictul, din nefericire, a fost acelaşi: nu vom avea niciodată şansa să aducem pe lume un copil. Am hotărât atunci că este cazul să adoptăm. Acum, ne pare rău că am luat această decizie atât de târziu. Atât eu, cât şi soţul ne apropiem de 40 de ani… Sfătuim pe toţi cei care doresc să adopte să nu amâne demararea procesului, pentru că durează acest lucru, iar sentimentul de a-ţi ţine, în sfârşit, în braţe copilul nu se compară cu nimic“, a povestit Maria N., una dintre femeile din Craiova, care a adoptat un copil în acest an. Sunt fericiţi, se simt împliniţi. Procesul de adopţie s-a încheiat. Au scăpat de emoţii şi au primit verdictul pozitiv din partea instanţei. Fetiţa are acum trei ani şi jumătate, iar din câte povestesc părinţii le seamănă foarte mult, deşi nu este copilul lor biologic: are temperamentul mamei şi ochii tatălui.
„Îţi schimbă total viaţa, iar zâmbetul ei este totul pentru noi. Ne considerăm norocoşi, este exact cum am visat… Cunoaştem familii pentru care acest proces al adopţiei a fost cumplit, ani în şir de aşteptări, probleme cu părinţii biologici sau alte rude care ba îşi dădeau acceptul ca micuţii să fie adoptabili, ba se răzgândeau. Este covârşitor momentul în care depui cererea la instanţă în care prezinţi rapoartele bilunare, precum şi raportul final, documente întocmite de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, în care arăţi că evoluţia relaţiilor dintre noi şi minor a fost foarte bună şi că formăm o familie. Nu îţi vine să crezi că, în sfârşit, ai reuşit şi eşti pe punctul de a deveni oficial mamă. Auzisem atâtea despre copiii adoptaţi, încât aveam o anumită teamă. Cum că ar plânge, se manifestă violent, nu sunt sociabili, au tendinţa să se balanseze, să se lovească, că adoptă involuntar comportamentul standard al copiilor din instituţii! Din fericire, în cazul nostru nu a fost aşa“, a adăugat Maria.
Au mers la capăt de ţară să îşi aducă micuţul acasă
Şi Ana-Maria din Craiova este una dintre mămicile fericite în acest moment. După cinci ani de încercări de a aduce pe lume un prunc, ea şi soţul ei au luat decizia de a adopta un copil. „Sunt una dintre norocoase. Procesul de adopţie a durat un an şi două luni. Contează foarte mult să nu ai pretenţii prea mari, până la urmă şi un copil biologic nu este întotdeauna după tiparele pe care ni le imaginăm. Am primit într-o zi un telefon, fuseserăm selectaţi de Oficiul Naţional de Adopţii, iar la capăt de ţară se afla un băieţel adoptabil. Ne-au trimis poze pe e-mail, l-am văzut şi nu am stat pe gânduri. Am plecat să îl vedem. Am stat o săptămână, l-am văzut şi vesel, şi trist, în toate ipostazele posibile. Ni s-a comunicat atunci că putem renunţa, că avem şansa să avem alţi zece copii din alte oraşe din ţară declaraţi adoptabili. Am spus nu categoric, am ştiut că el este copilul nostru. S-a integrat extraordinar la noi. Suntem o familie de patru luni… Este un băieţel minunat, are trei ani şi ne-a adus împlinirea. Sfătuiesc din tot sufletul pe toţi cei care stau încă pe gânduri, dacă să adopte sau nu, să facă acest pas. Este extraordinar şi este păcat ca sute sau mii de copii să crească într-un centru instituţionalizat şi nu într-o familie“, a spus fericita mamă.
O familie din Dolj a adoptat trei fraţi
În evidenţele DGASPC Dolj sunt, în prezent, 42 de familii care au obţinut atestatul şi care sunt trecute pe listele de aşteptare şi 55 de copii declaraţi deja adoptabili. Alte zece familii sunt deja în procedura de evaluare pentru obţinerea atestatului pentru adopţie. Există patru cereri în judeţul Dolj de la persoane singure care doresc să adopte un copil, alte trei au adoptat deja.
„Majoritatea cererilor de adopţie sunt îndreptate către copii cu vârste până în patru ani, clinic sănătoşi. Există foarte mulţi doljeni care specifică faptul că nu doresc să adopte copii de etnie romă. Mulţi dintre copiii aflaţi în plasament la noi mai au cel puţin un frate sau doi şi din acest motiv procesul adopţiei este practic imposibil, oamenii dorind de obicei să adopte doar un singur copil. Suntem fericiţi să menţionăm că avem şi un caz, unic pe ţară, al unei familii doljene care a luat în adopţie trei fraţi. Avem 30 de copii aflaţi în etapa de monitorizare postadopţie, 11 în încredinţare în vederea adopţiei; 27 de dosare aflate pe rolul Tribunalului Dolj pentru care s-a propus deschiderea procedurii adopţiei interne. Dintre copiii declaraţi adoptabili, 20 sunt încadraţi în grad de handicap, iar nouă sunt luaţi în evidenţa LSM şi urmează tratament de specialitate. Avem, de asemenea, trei familii care se află în proces de relaţionare cu patru copii din judeţul Olt“, a precizat Maria Manolache, director DGASPC Dolj.
Legislaţia se centrează pe identificarea pentru copil a celei mai potrivite familii, ţinându-se cont de toate informaţiile cu privire la copil, familia adoptatoare, familia biologică. De aceea, există procesul de potrivire teoretică realizat de către Oficiul Român pentru Adopţii, în urma căruia se vor selecta pentru copil zece familii/persoane adoptatoare, iar lista cu cele zece familii va fi transmisă Direcţiei de la domiciliul copilului, care va proceda la identificarea celei mai potrivite familii.
A existat chiar şi un caz în Dolj când familia care dorea să adopte şi trecuse deja de toate etapele prevăzute de lege s-a răzgândit după ce a luat copilul acasă pentru relaţionare, motivând că între copilul biologic şi cel instituţionalizat există diferenţe mult prea mari.
Familia adoptivă este obligată să informeze copilul că este adoptat
Conform legii, copilul adoptat are dreptul de a-şi cunoaşte originile şi propriul trecut şi beneficiază de sprijin în demersurile de contactare a părinţilor naturali sau a rudelor. Acesta are dreptul să solicite şi să obţină informaţii despre adopţie sau informaţii despre traseul instituţional şi istoricul personal. Familia adoptivă este obligată să informeze gradual copilul că este adoptat, începând de la vârste cât mai mici, cu sprijinul specialiştilor din cadrul Compartimentului de adopţii şi postadopţii al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.
