Pacienţii care ajung la Unitatea de Primiri Urgenţe trebuie să ştie că există proceduri stabilite de lege privind modul şi timpul în care sunt trataţi, în funcţie de gravitatea cazului
Două cazuri de pacienţi trataţi recent la Unitatea de Primiri Urgenţe (UPU) din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Craiova au atras plângeri din partea familiilor acestora, care i-au acuzat pe medicii de aici de neglijenţă în serviciu. Zilele trecute, familia unui bărbat de 60 de ani (cu accident vascular) susţinea că starea acestuia se agravase după ce „a fost ţinut ore întregi pe o targă la UPU, fără să i se acorde primul ajutor“. La sfârşitul lunii trecute, doi medici din UPU s-au ales cu o plângere penală, după ce o pacientă, operată până la urmă de apendicită şi diverticul Meckel, s-a considerat tratată neglijent pentru că diagnosticul i s-a pus după 12 ore de la prima prezentare la Urgenţă.
Acest din urmă caz, al Marianei Buzatu, a fost relatat pe larg în ediţia din 21 noiembrie a Gazetei de Sud. Prin intermediul avocatului, aceasta a solicitat şi lămuriri cu privire la modul de lucru din Urgenţă, respectiv situaţiile şi timpul în care medicul de gardă din UPU poate cere sprijinul unui medic specialist şi cine asigură triajul pacienţilor şi califică urgenţele ca minore, majore etc. Cum ar trebui să fim trataţi în momentul în care ajungem la Urgenţă? Răspunsul la această întrebare este dat chiar de legislaţia în vigoare.
Când se solicită consultul de specialitate
În cazul Marianei Buzatu, lămuririle privind procedurile de lucru la UPU le-a primit de la Direcţia de Sănătate Publică (DSP) Dolj, iar răspunsurile s-au axat pe prevederile Ordinului MS nr. 1706/2007 privind conducerea şi organizarea unităţilor şi compartimentelor de primire a urgenţelor şi ale Ordinului MS nr. 48/2009 privind triajul în structurile de primiri urgenţe. „Medicii titulari de gardă UPU sunt medici specialişti/primari medicină de urgenţă, iar decizia de a solicita un consult de specialitate din partea medicilor de altă specialitate din cadrul spitalului, ca şi intervalul de timp pentru aceasta sunt strict particularizate pentru fiecare situaţie, consultul de specialitate nefiind obligatoriu în toate cazurile (unele dintre acestea fiind rezolvate integral în UPU, altele fiind direcţionate către alte spitale etc). Pentru cazurile critice, consultul de specialitate este solicitat imediat ce se identifică de către medicul specialist de urgenţă patologia principală şi sau asociată, iar medicul solicitat trebuie să acceadă la pacient în maximum zece minute de la solicitare. Pentru cazurile necritice, este de aşteptat ca medicii solicitaţi în consult să efectueze consulturile în UPU în maximum 30 de minute de la solicitare“, a fost răspunsul oferit de DSP Dolj.
În ceea ce priveşte triajul pacienţilor, Direcţia susţine că acesta „este efectuat conform unui protocol de triaj de către un asistent medical special desemnat“. „Conform priorităţii de triaj atribuită de către asistentul de triaj, pacientul va fi admis în aria de examinare adecvată gravităţii stării sale, într-un interval de timp optim, determinat de gradul de aglomerare al departamentului, dar care nu trebuie să depăşească standardele stabilite“, se mai menţionează în răspunsul DSP Dolj.
Care sunt cazurile de extremă urgenţă
Mergând mai departe, ar trebui ştiut care sunt aceste standarde. În funcţie de gravitatea pacientului ajuns la Urgenţă, legea prevede cinci niveluri de triaj. Primul nivel (resuscitare) este considerat cod roşu: pacientul necesită intervenţie salvatoare de viaţă şi va fi dus imediat în zona de tratament. Exemple de astfel de situaţii de nivel I sunt stopul cardiorespirator, insuficienţa respiratorie severă, pacienţii sever traumatizaţi care nu răspund la stimuli verbali sau pacienţii cu supradozaj medicamentos şi FA (frecvenţa respiratorie) mai mică de şase respiraţii/minut. La acest nivel se mai încadrează şi pacienţii care prezintă una sau mai multe dintre următoarele situaţii clinice: pacient intubat, apneic, fără puls, detresă respiratorie severă, modificări acute ale statusului mental, stare de inconştienţă.
La nivelul II (critic) – cod galben, se încadrează pacientul care prezintă o situaţie cu risc major sau status mental alterat (modificare acută) sau orice durere intensă ori disconfort major, timpul maxim de preluare în zona de tratament fiind de zece minute.
Prin situaţii cu risc major se înţelege starea clinică ce se poate deteriora rapid sau necesită tratament imediat, precum şi afectarea gravă a stării funcţionale sau a structurii unui organ ori a unui segment anatomic.
La nivelul III (urgent) – cod verde, se încadrează pacientul cu funcţii vitale stabile, care necesită două sau mai multe resurse (analize, radiografii, ecografie, consult de altă specialitate, administrarea de medicamente etc.), iar timpul maxim de preluare în zona de tratament este de 30 de minute. „Înainte de clasificarea pacientului în nivelul III, asistentul medical responsabil cu triajul trebuie să determine semnele vitale şi să decidă dacă sunt în limite normale pentru vârsta pacientului. Dacă semnele vitale sunt în afara parametrilor acceptaţi, asistentul medical trebuie să ia în considerare reclasificarea pacientului la o categorie superioară“, se menţionează în Ordinul MS nr. 48/2009. Semnele vitale utilizate sunt: pulsul, frecvenţa respiratorie, tensiunea arterială şi saturaţia în oxigen, iar pentru orice copil cu vârsta mai mică de trei ani, temperatura.
Ce cazuri nu reprezintă o urgenţă
Ultimele două niveluri ies din sfera urgenţei. La nivelul IV (nonurgent) – cod albastru, se încadrează pacientul care prezintă funcţii vitale stabile şi necesită o singură resursă, timpul maxim de preluare în zona de tratament în acest caz fiind de 60 de minute.
La nivelul V (consult) – cod alb, se încadrează pacientul care nu necesită asistenţă medicală de urgenţă şi nici una dintre resursele menţionate mai sus (la nivelul III). În această situaţie se regăsesc persoanele care se prezintă pentru vaccinare, probleme clinico-administrative (certificate medicale, reţete etc.) sau cazurile sociale fără acuze clinice, timpul maxim de preluare în zona de tratament fiind de 120 de minute.
Pacienţii care ajung la Urgenţă sunt însă informaţi, prin intermediul unor afişe, că este posibil să aştepte mai mult timp până la consultaţie, dacă nu reprezintă din punct de vedere medical o prioritate imediată, şi că „alţi pacienţi pot fi preluaţi imediat, chiar dacă au sosit cu mult după dumneavoastră, având o prioritate medicală mai urgentă“. Pacienţii mai sunt rugaţi să nu influenţeze decizia personalului medical în vederea obţinerii unui acces mai rapid la consultaţie, iar în cazul în care se simt mai rău să contacteze asistentul din punctul de triaj, în vederea reevaluării stării de sănătate.
Criteriile de internare a pacienţilor ajunşi la UPU
Pentru ca un pacient ajuns la Unitatea sau Compartimentul de Primiri Urgenţe să fie internat în spital trebuie să îndeplinească una dintre următoarele condiţii (stabilite prin Ordinul MS nr. 1706/2007): este în stare critică; există posibilitatea apariţiei unor complicaţii care îi pot pune în pericol viaţa; afecţiunea sa necesită monitorizare, investigaţii suplimentare şi tratament de urgenţă la nivel spitalicesc; trebuie să fie supus unei intervenţii chirurgicale de urgenţă; simptomatologia şi starea clinică a sa corelată cu alţi factori, cum ar fi vârsta, sexul etc., pot fi cauzate de o afecţiune gravă, chiar dacă testele şi investigaţiile paraclinice nu dovedesc acest lucru la momentul efectuării lor; elucidarea cazului necesită investigaţii suplimentare ce nu pot fi efectuate la momentul respectiv, iar starea sa nu permite externarea; afecţiunea de care suferă nu permite autosusţinerea, iar pacientul locuieşte singur şi este fără aparţinători; alte situaţii bine justificate în care medicul din UPU/CPU sau medicul de gardă dintr-o secţie consideră necesară internarea. Legea mai spune că „în cazul internării pacientului, toate cheltuielile suportate în cadrul UPU/CPU pe durata internării în salonul de observaţie vor fi preluate de secţia în care se internează pacientul“.
