Atenţie la migdalele amare

Migdalele amare, spre deosebire de migdalele dulci din comerţ, nu sunt comestibile. În schimb, aceste fructe cu miros deosebit pot fi extrem de otrăvitoare, iar tentaţia de a le mânca poate fi foarte mare, având în vedere că migdalul (Amygdalus communis) se găseşte şi în unele zone cu climă caldă din ţara noastră, cum ar fi Oltenia, Dobrogea şi Banat. Dacă este înghiţită, o migdală eliberează în contact cu anumite enzime din corpul omenesc circa un miligram de acid cianhidric, o otravă extrem de puternică, cu acţiune rapidă. Doza mortală pentru un adult de 70 kg este de 50 mg de acid cianhidric. Zece sâmburi de migdale amare sunt fatali pentru un copil, iar 60 pentru un adult. De aceea, consumul de sâmburi şi alte produse cu amigdalozidă şi derivaţi trebuie evitat. Amigdalozida sau derivaţii acesteia se găsesc în concentraţii mult mai mici în migdalele dulci, precum şi în sâmburii unor fructe: cireşe, caise, piersici, prune. Se cunosc cazuri de copii, ce-i drept foarte rare, care s-au otrăvit după ce au mâncat sâmburi de caise.
Migdalele amare erau apreciate de antici, care le foloseau pentru tratarea febrei şi ca vermifug. În Evul Mediu erau un remediu pentru hidrofobie, constipaţie şi boli de rinichi. În prezent, folosirea în scopuri medicinale a migdalelor amare este considerată depăşită.