Premierii Năstase, Patriciu şi Georgescu

Dinu Patriciu şi Adrian Năstase trăiesc, în aceste zile, efemera plăcere de a fi trataţi ca şefi de guvern în studiourile TV. Graţie unor relaţii ancilare din presă, despre cei doi se vorbeşte, iată, foarte frumos. Stelian Tănase l-a făcut pe Patriciu premier pentru o zi pe blogul personal, iar Bogdan Chireac l-a tămâiat pe Năstase timp de o oră, marţi seară, la Realitatea TV. Huliţi până ieri, azi au devenit frecventabili, sunt în cărţi, au revenit şi joacă în liga mare. Aşa simplu să fie, oare?
Sunt suficiente zvonul sau insinuarea că vreunul dintre cei doi ar mai putea ocupa o înaltă funcţie în stat ca percepţia publică asupra lor să se schimbe ca prin farmec? O fi şi asta o tehnică de manipulare. Cam comică, dar cu efecte nebănuite asupra firilor mai slabe de înger.  Dacă-ţi trece prin creanga minţii să întrebi pe cineva dacă vrea să ajungă Patriarh, viitorul preafericit ar trebui să fie cel puţin călugăr. Dacă totuşi nimereşti cu întrebarea într-un păcătos oarecare, sugerezi că avem de-a face cu un sfânt pe nedrept ignorat. Frenezia înălţării lui Năstase sau Patriciu la rangul de premier are la bază ambiţii foarte personale şi planuri exagerat de mari pornite din sentimentul că sus-numiţilor li s-a făcut o nedreptate istorică.
În cazul lui Patriciu, legenda că s-ar fi înţeles cu Băsescu, îmbogăţită cu detaliul că foştii duşmani de moarte ar negocia în secret o funcţie de premier, foloseşte la curăţarea imaginii sale publice şi în războiul său cu actualul lider PNL, Crin Antonescu. O fi un sâmbure de adevăr în istoria asta bizară, or fi negociat lucruri tainice, dar de aici până la Palatul Victoria se cască o prăpastie cât datoria încă nerecuperată de statul român de la Rompetrol (Kazmunaigaz).
Până mai ieri, Corina Drăgotescu se specializase în a-l surprinde plăcut pe Dinu Patriciu cu inexplicabila întrebare: aţi accepta funcţia de premier? Nici nu mai conta ce răspundea Patriciu. Zicea invariabil nu, lăsând cu oarecare regret impresia că, totuşi, ar merita. În tot cazul, important era mesajul subliminal, efectul artistic, nu răspunsul. Simplul fapt că te poţi gândi la omul de afaceri ca la cineva profund îndreptăţit, la o adică, să conducă o ţară schimbă perspectiva asupra personajului. Nu-l mai întrebăm despre dosare, nu-l mai privim cu circumspecţia cerută de oligarhi, ci îl invităm politicos să ne conducă, să se sacrifice. Este un progres remarcabil, deja vorbim despre alt om. Câteva întrebări meşteşugite şi lumina cade parcă mai uman pe faţa mogulului.
Hocus-pocus, şi imaginea proiectată public se modifică pe nesimţite în bine. Nu mai chestionăm dosarele lui penale, relaţiile sale politice bizare, omul de afaceri implicat până în gât în campania împotriva lui Traian Băsescu, acuzat că falsifica filmuleţe,  interesele sale etc. Toate astea s-au pierdut subit pe drum.
Oricum, Patriciu este deja un fel de premier la ziarul său, Adevărul, unde publică un fel de programe de guvernare globală în fiecare vineri. Vizionar şi mereu profetic, Patriciu ar putea conduce, de fapt, orice colţ al pământului străbătut în lung şi-n lat, detaliu pe care-l comunică mereu, în fiecare text menit a sublinia deschiderile sale vaste.  Când nu se ocupă de mersul general al planetei, între două avioane găseşte timp să înjure USL, pe Antonescu, pe Ponta sau să dezvolte entuziast idei lansate parcă de la Cotroceni şi să scrie ideologia adevăratului liberalism.   
Presa prezintă alt filmuleţ trucat, cu Patriciu în rolul de posibil premier. Dacă îşi doreşte cu adevărat ruperea PNL ori să-l detroneze pe Antonescu, legenda croşetată la repezeală l-ar putea ajuta să-şi refacă puterea simbolică şi imaginea publică. Cresc şansele să le dea de gândit unor liberali, stipendiaţi în trecut cu petrol.  Şansele ca Dinu Patriciu să fie vreodată nominalizat premier de Traian Băsescu (ciobanul României, cum l-a calificat constant din 2005 încoace) sunt cam aceleaşi cu ale lui Voiculescu sau Vântu. Însă, umflarea enormităţii Patriciu-premier, oricât de stupid ar suna, îi foloseşte şi lui Băsescu în lupta sa împotriva USL.   
L-aţi văzut pe Adrian Năstase marţi seară, la Realitatea TV? L-a hărţuit Bogdan Chireac cu întrebări, una mai dură decât alta. S-ar băga premier? Pe cine ar păstra în guvern? Ce măsuri ar lua? Transfigurat, Năstase s-a lăsat puţin purtat de beţia puterii imaginare. L-a păstrat doar pe Kelemen în guvern, să priceapă UDMR unde bate (câtă subtilitate), pe restul i-a concediat cu dispreţ, s-a bâlbâit discret când a venit vorba de trădătorii de la UNPR, foşti pesedişti crescuţi de el. S-a autoproclamat firesc liderul PSD în absenţa lui Ponta, plecat în concediu, şi a iniţiat un dialog necesar cu dictatorul, spre binele ţării, a glumit forţat, în fine, premierul din el s-a dezlănţuit ca pe vremuri.  
Pasiunea sa de a fi prim-ministru la televiziunea lui Ghiţă, nominalizat de Chireac, are ceva patologic, bolnăvicios, trist rău, în contrast flagrant cu realitatea pe care o refuză constant.  Şi în cazul său, joaca aceasta senilă de-a prim-ministrul poate avea un scop. Mai uităm de mătuşa Tamara, de termopane, de disperarea cu care fuge de judecată în dosarele penale şi ne amintim de Năstase-premierul, ne obişnuim la loc cu faţa lui ocupând seară de seară sticla. Când nu-l găsiţi aici, postează pe blogul său de prim-ministru.   
Judecătorii înşişi se gândesc, poate, în prag de alegeri, de două ori înainte de a pronunţa o sentinţă împotriva fostului şi posibil viitorului premier. Mai văd şi pesediştii cine-i şeful în partid, iar lui Ponta, premierul lui Antonescu, i se transmite public cine conduce cu adevărat PSD. Asta e tot. Dacă până şi Băsescu a zis că Năstase a fost un bun premier înseamnă că există un plan secret, o şansă, un gând ascuns. Asta îşi vor fi zicând pesediştii când îl văd pe Năstase, ca în vremurile bune, făcând şi desfăcând guverne la televizor.
Pentru binele României, ar fi de preferat ca Năstase şi Patriciu să rămână exclusiv premierii nominalizaţi de Chireac, Drăgotescu sau Tănase. Dacă asta le satisface orgoliul şi pofta de putere, ar merita, de dragul jocului, chiar o emisiune lunară la Realitatea sau Antena 3, intitulată chiar aşa: Premierul. Din vastele platouri de televiziune, eventual cu public în sală, vor avea din nou ocazia să conducă ţara cum vor, timp de o oră.  
Pe lângă aceşti scamatori politici versaţi, mai avem un abonat la funcţia de prim-ministru. De câte ori se pune problema schimbării premierului Boc, invariabil apare din neant numele unui oarecare Călin Georgescu. Cazul e mai vechi, dar spectaculos şi insistent. L-aţi văzut, poate, acum vreo două luni, şi la televiziunea publică, prezentat drept posibil premier, guru în economie, geniu planetar. Debita platitudini groaznice. Ei bine, acest dubios încarnează PR-ul perfect, acrobatul de mare talent, doctor în tromboane academice, un fel de Dan Puric al economiei.
Personajul nu este luat în serios de vreun politician zdravăn la cap, n-a fost luat în calcul vreodată la Cotroceni sau aiurea, dar se găsesc destui să-l vândă drept candidat „cu şanse mari“ la funcţia de premier. Este fabulos cum nimbul de prim-ministru, creat artificial cu ajutorul prestatorilor de servicii din presă,  se plimbă peste cadavrele, frustraţii sau impostorii politicii româneşti. Aţi remarcat, poate, cum pulberea fină a puterii pierdute străluceşte iarăşi în jurul unui Năstase sau Patriciu. Fiind totuşi o iluzie televizată, când purtătorul de nimb o ia razna, totul se rezolvă uşor din telecomandă. Pe cât de simplu i-au făcut alţii prim-miniştri, pe atât de uşor îi puteţi da jos, apăsând pe buton.    
PS: Că tot vorbim de prim-miniştri: Va mai fi schimbat premierul Boc în toamnă? Mai vrea Băsescu să-l înlocuiască? Dacă nu, de ce? Dacă da, cu cine? Cu Patriciu, cu Năstase sau cu Georgescu? 🙂