Aflând că miercuri, 12 decembrie 2007, la ora 17.00, preşedintele României va susţine o declaraţie de presă, m-am gândit că voi auzi, în fine, punctul de vedere al ţării noastre în chestiunea Kosovo, în dezbatere la Consiliul de iarnă al Uniunii Europene, către care o delegaţie la nivel înalt urma să plece a doua zi.
Spre surprinderea mea, şeful statului s-a lansat într-un atac de o rară violenţă împotriva lui Cristian Pârvulescu, liderul Pro Democraţia, pentru că, vezi Doamne, ar fi fost coautor la legea votului uninominal, declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională prin două dintre articolele sale: „Aceste elemente au fost validate şi de Curtea Constituţională şi, concluzionez, a fost o minciună promovată de guvern şi de d-l Pârvulescu. Din acest moment, personal, o să-l mai cred pe d-l Pârvulescu şi în analizele dânsului când soţia Domniei sale nu va mai fi salariată la guvern. Cât timp rămâne în Palatul Victoria, să nu mai vândă analize politice nimănui“.
Reacţiile de după iarmarocul prezidenţial au fost unanime în a condamna coborârea discursului la nivelul unui atac împotriva familiei unui cetăţean. Pentru că, în ultimă instanţă, Cristian Pârvulescu nu e demnitar şi nici măcar politician. Cei mai mulţi dintre comentatori au criticat intervenţia prezidenţială doar din perspectiva unui atac la persoană.
Nimeni n-a observat că mizeria al cărei autor e însuşi şeful statului nu se rezumă la un atac la persoană. Cristian Pârvulescu (un domn care mi-e profund antipatic pentru că a fost amestecat în complotul care l-a făcut pe Traian Băsescu preşedinte, susţinând diversiunea cu fraudarea alegerilor din 2004) s-a implicat în promovarea Legii uninominalului asumate de guvern. Traian Băsescu a găsit de cuviinţă să vadă în asta un soi de plată pe care Cristian Pârvulescu a făcut-o lui Călin Popescu Tăriceanu pentru că soţia sa lucrează în cadrul aparatului guvernamental. Să lăsăm la o parte faptul că Daniela Pârvulescu, istoric de meserie, e angajata guvernului, ca funcţionar public, încă din 1992. Să remarcăm faptul că între sprijinirea unei formule de vot uninominal şi locul de muncă al soţiei nu e nici o legătură. A o face trădează o iresponsabilitate de şofer beat. Să remarcăm, de asemenea, că, în 2004, deşi Daniela Pârvulescu lucra şi atunci la guvern şi deşi Cristian Pârvulescu se implicase în diversiunea fraudării alegerilor, victima acestei diversiuni, Adrian Năstase, nu i-a atacat soţia. Nu e prima dată când politicianul Traian Băsescu descoperă şi denunţă legături de cauzalitate care nu există. Mulţi jurnalişti au fost atacaţi de către domnul preşedinte în opiniile lor publice pe motiv că ar fi determinate de salariile sau colaborările pe care le iau de la diferiţi patroni de presă. Teza că gesturile şi opiniile unui intelectual sunt rodul unei plăţi din partea cuiva se întâlneşte în mesajele de pe internet şi în scrisorile pe care şi subsemnatul le primeşte din partea unor anonimi analfabeţi. Autorii unor astfel de păreri au o scuză: nu cunosc realităţile. Domnul preşedinte n-avea cum să nu ştie că soţia lui Cristian Pârvulescu lucrează la guvern, ca funcţionar public, din 1992. Cum de şi-a putut permite să identifice public salariul pe care îl ia Daniela Pârvulescu pentru munca prestată cu un soi de bacşiş dat soţului de Călin Popescu Tăriceanu pentru a sprijini Legea uninominalului?!
