« Alte articole din categoria Opinii
Povestea Cenuşăresei e revoltător de adevărată. Când ai în casă o făptură al cărei farmec îÅ£i poate aduce în prag nobleÅ£ea unui prinÅ£, o acoperi cu zdrenÅ£e. Când ai alături o fiinţă al cărei caracter rafinat îÅ£i poate deschide uÅŸile celor mai alese societăţi, o ignori neruÅŸinat. Când frumuseÅ£ea neasemuită a uneia dintre fiicele tale vrăjeÅŸte chiar ÅŸi zânele, tu etalezi cum numai ÅŸtiinÅ£a prostiei poate urâÅ£enia sulemenită a celorlalte. Da, povestea Cenuşăresei e revoltător de adevărată ÅŸi se derulează într-un anonimat patetic chiar pe străzile Cetăţii Banilor. Cenuşăresele Craiovei: trecem zilnic pe lângă ele ÅŸi prin ignara noastră atitudine trimitem o flegmă groasă drept în ochii frumuseÅ£ii.
Prima dintre Cenuşărese: de mai bine de 155 de ani păzeÅŸte un colÅ£ de stradă, vizavi de Facultatea de Medicină, numele ei fiind casa Vrăbiescu. Nu ÅŸtiu câÅ£i dintre cei care trec zilnic prin faţă au observat frumuseÅ£ea impresionantă a acestei clădiri. De altfel, nici nu e uÅŸor să recunoÅŸti stilul arhitectural de provenienţă franceză a unei faÅ£ade mâncate de cariile neglijenÅ£ei locatarilor. La numărul 100 de pe Calea Unirii această clădire-cenuşăreasă împrăştie în jur valuri de aristocraÅ£ie care zboară nefericit peste creÅŸtetele trecătorilor. EleganÅ£a nu este molipsitoare, dovadă fiind ÅŸi monstrul de dată mai recentă ridicat chiar peste drum.
Altă clădire-cenuşăreasă este situată pe strada Amaradiei - casa Ghizdăvescu de la numărul 23. DeÅŸi dantelăria faÅ£adei stă să cadă, farmecul arhitectural nu a pierit, însă ai nevoie de o doză puternică de imaginaÅ£ie pentru a intui frumuseÅ£ea ce-Å£i stă în faÅ£a ochilor. Mai în centru, chiar peste drum de Universitate, clădirea care găzduieÅŸte la parter un faimos bar studenÅ£esc are aspectul unei domniÅ£e al cărei chip îngeresc a început să fie mâncat de lepră. Buboaie mari ÅŸi uscate de tencuială stau atârnate de pereÅ£ii exteriori, feroneria balcoanelor suferind din pricina cancerului oxidant. În acest timp, la parter, comerÅ£ul craiovean îÅŸi vede nestingherit de treabă, muncind pentru doi bani într-o clădire care, dacă ar fi renovată, ar aduce o avere.
În prezent, în Craiova există peste 250 de case trecute pe lista monumentelor istorice, peste trei sferturi dintre ele fiind lăsate să putrezească în mâna timpului. Fie că sunt situate pe străduÅ£e mai mărginaÅŸe ori chiar în centrul oraÅŸului, clădirile-cenuşărese ale Craiovei dau mărturie prin frumuseÅ£ea lor ignorată de istoria decadentă a unui oraÅŸ care se încăpăţânează să trăiască doar din legende fotbalistice. Fiecare clădire-cenuşăreasă are nu doar o mică poveste inedită, ci ÅŸi un imens potenÅ£ial financiar, care ar putea fi exploatat după modelul turistic al Sibiului. Însă procedurile de renovare a unor monumente istorice sunt nu doar foarte scumpe, ci ÅŸi foarte solicitante din punct de vedere birocratic. Astfel, iniÅ£iativele individuale au puÅ£ine ÅŸanse de succes în a salva din mâna timpului comorile arhitecturale craiovene.
Există ÅŸi câteva excepÅ£ii, în care prinÅ£i metamorfozaÅ£i sub masca unor instituÅ£ii bancare au preluat vechile clădiri-cenuşărese, dezvăluindu-le frumuseÅ£ea de altădată. E cazul casei Vălimărescu de pe Unirii sau al casei Mirică de pe strada Al. Macedonski. Însă principalul rol salvator în această tristă poveste rămâne să fie jucat de autorităţile locale, care nu par să dea deocamdată nici un semn în această direcÅ£ie.
Până atunci, nouă ne rămâne să ne ducem viaÅ£a printre blocuri, monotone personaje într-un fantomatic oraÅŸ plin de cenuşărese.