(Ediţie din arhivă) Anul 12, nr. 3762. Joi, 21 Iunie 2007
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
Marimea textului: 
« Alte articole din categoria Opinii
între cult şi cultură
Criminalii
Opinii - Vlad MIXICH(citeste alte articole de acelasi autor »)
Sunt un tânăr modern şi din cauza asta mă supără pălăriile lor de fetru purtate ostentativ, ca un însemn al partizanatului paseist. Sunt un tânăr ocupat şi mă enervez ori de câte ori în faţa mea, la un ghişeu, un bătrân cere zeci de explicaţii cu un calm pe care în zilele noastre numai surzenia ţi-l poate da. Sunt un tânăr grăbit şi mă irită fiecare mamaie care plonjează cu o lentoare sinucigaşă în mijlocul şuvoiului de maşini. Sunt tânăr şi semeţia plină de vitalitate a sângelui meu e deranjată de plasele lor, de mustrările lor, de mirosul lor de piele bătrână. Pensionarii mă enervează şi mă întristează căci îmi aduc aminte de viitorul meu implacabil, dar şi de un trecut - fericit, spun ei - inaccesibil mie.
Tanti Anica are şapte decenii şi 155 de centimetri. Are fustă înflorată, batic negru şi 180 de lei noi pensie lunară. Tanti Anica e cetăţean european şi nu e deplasat să-i calculăm pensia în euro, moneda comunităţii al cărei membru este. Rezultă aproape 55 de euro, mai exact 1,8 euro pe zi. La cei 155 de centimetri ai săi, cetăţeanul european Anica primeşte zilnic 0,01 euro pe centimetru. Atât valorează pentru statul român un centimetru din cetăţeanul european Anica: 0,01 euro pe zi. Adică mai nimic.
Mulţi dintre oamenii activi ai României de azi trăiesc poate senzaţii agasante atunci când se vorbeşte despre problemele pensionarilor. Sunt prea mulţi, l-au iubit prea multă vreme pe Iliescu, au prea multă încrederea în stat, trăiesc prea mult. Cu toate acestea, atunci când din mulţimea cenuşie de pălării demodate se desprinde un pensionar, un om care, având un nume, are şi o poveste, redevenim umani. Uităm de nervii de la ghişeu, uităm de mirosul de piele bătrână, uităm, pentru că în faţa noastră nu mai avem o impersonală şi nepopulară categorie socială, ci o dramă, drama bătrânului care locuieşte în România europeană.
Bărbatul alături de care tanti Anica şi-a trăit viaţa a murit iarna trecută. Munceau împreună la câmp, îngrijeau de animale, reuşeau să strângă câte ceva şi pentru ei, dar şi pentru copiii de la oraş. Acum, Anica a rămas singură şi la prăşit, şi la cules. Muncă grea şi pentru un om tânăr, dar Anica nu vrea să lase totul în urmă şi să plece la oraş. „Pentru ale gurii cât oi mai avea zile oi munci, că de, aşa ne-a lăsat Dumnezeu. Dar ce mă fac eu cu medicamentele, că pe alea nu pot să le samăn pe câmp. Cu pensia mea îmi ajung pentru o săptămână. Aoleo, aoleo, vai viaţa mea ce m-oi face eu?“. Povestea femeii al cărei corp nu valorează nimic pentru statul român e de o frecvenţă tragică. De după gardul casei, ochii Anicăi nu se văd, se văd doar mâinile, nişte mâini imense, ridate de muncă şi înlăcrimate de neputinţă. Mâini care plâng.
Ireverenţa tinereţii în faţa vârstei înaintate e un defect vechi şi insuportabil, dar totuşi scuzabil. Însă ireverenţa acelor oameni care au putere de decizie asupra vieţii pensionarilor, votând legi şi înaintând proiecte, ei bine acest fel de ireverenţă are un singur nume: crimă. Cu lefuri mari, avantaje de tot felul şi pensii astronomice, parlamentarul român din orice partid invocă sărăcia bugetului atunci când vine vorba de pensionari. Apoi se urcă în maşina cu şofer plătit de la buget şi porneşte către sediul de partid.
Eu sunt tânăr şi pensionarii mă enervează. Eu sunt nerespectuos. Ei sunt parlamentari şi pensionarii le sunt indiferenţi. Ei sunt criminalii.
Tanti Anica are şapte decenii şi 155 de centimetri. Are fustă înflorată, batic negru şi 180 de lei noi pensie lunară. Tanti Anica e cetăţean european şi nu e deplasat să-i calculăm pensia în euro, moneda comunităţii al cărei membru este. Rezultă aproape 55 de euro, mai exact 1,8 euro pe zi. La cei 155 de centimetri ai săi, cetăţeanul european Anica primeşte zilnic 0,01 euro pe centimetru. Atât valorează pentru statul român un centimetru din cetăţeanul european Anica: 0,01 euro pe zi. Adică mai nimic.
Mulţi dintre oamenii activi ai României de azi trăiesc poate senzaţii agasante atunci când se vorbeşte despre problemele pensionarilor. Sunt prea mulţi, l-au iubit prea multă vreme pe Iliescu, au prea multă încrederea în stat, trăiesc prea mult. Cu toate acestea, atunci când din mulţimea cenuşie de pălării demodate se desprinde un pensionar, un om care, având un nume, are şi o poveste, redevenim umani. Uităm de nervii de la ghişeu, uităm de mirosul de piele bătrână, uităm, pentru că în faţa noastră nu mai avem o impersonală şi nepopulară categorie socială, ci o dramă, drama bătrânului care locuieşte în România europeană.
Bărbatul alături de care tanti Anica şi-a trăit viaţa a murit iarna trecută. Munceau împreună la câmp, îngrijeau de animale, reuşeau să strângă câte ceva şi pentru ei, dar şi pentru copiii de la oraş. Acum, Anica a rămas singură şi la prăşit, şi la cules. Muncă grea şi pentru un om tânăr, dar Anica nu vrea să lase totul în urmă şi să plece la oraş. „Pentru ale gurii cât oi mai avea zile oi munci, că de, aşa ne-a lăsat Dumnezeu. Dar ce mă fac eu cu medicamentele, că pe alea nu pot să le samăn pe câmp. Cu pensia mea îmi ajung pentru o săptămână. Aoleo, aoleo, vai viaţa mea ce m-oi face eu?“. Povestea femeii al cărei corp nu valorează nimic pentru statul român e de o frecvenţă tragică. De după gardul casei, ochii Anicăi nu se văd, se văd doar mâinile, nişte mâini imense, ridate de muncă şi înlăcrimate de neputinţă. Mâini care plâng.
Ireverenţa tinereţii în faţa vârstei înaintate e un defect vechi şi insuportabil, dar totuşi scuzabil. Însă ireverenţa acelor oameni care au putere de decizie asupra vieţii pensionarilor, votând legi şi înaintând proiecte, ei bine acest fel de ireverenţă are un singur nume: crimă. Cu lefuri mari, avantaje de tot felul şi pensii astronomice, parlamentarul român din orice partid invocă sărăcia bugetului atunci când vine vorba de pensionari. Apoi se urcă în maşina cu şofer plătit de la buget şi porneşte către sediul de partid.
Eu sunt tânăr şi pensionarii mă enervează. Eu sunt nerespectuos. Ei sunt parlamentari şi pensionarii le sunt indiferenţi. Ei sunt criminalii.
Articole proaspete scrise de tineri, pentru tineri. Tu ai citit Jiunimea? »
Notează articolul.
Nota curentă: 4.7 din 26 voturi
Nota curentă: 4.7 din 26 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul textelor de mai jos. Comentariile care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de I C from NY:
Tineretea-i cum arati, batranetea-i cum te simti, spune un proverb englezesc, in traducere libera. Daca te mai si ajuta un pic, nu mult, "criminalii", din povestea de mai sus, atunci o simti mai putin. Caci, Cu 0,01 euro/cm inaltime, ajungi repede la inaltimea data de pozitia orizontala. Din care te mai ridici daca mai poti. Imi amintesc, ca sa fim un pic mai veseli, ca si profesorul meu, imi spunea la un moment dat, cand devenisem colegi, ca sunt "obraznic". Adica "obraznic de tanar". Da acesta este un defect natural, pozitiv, si temporar. Intre cele doua varste, sau cele trei varste, incluzand si copilaria, ar trebui sa stea intelepciunea batranului. "Copil ul rade, tanarul canta, batranul tace",/ Cu intelpciunea sa batranul ne invata si ne face/ Pe noi toti sa ne jucam, sa ne iubim si sa traim in pace" - de alexa:Sant o tanara pensionara si vreau sa va spun ca am trecut repede,prea repede,prin perioadele in care cei de 30,40 de ani mi-se pareau batrani,prea batrani pentru varsta mea.Acum mi-se pare ca nu sant prea batrana sa am pretentii la un loc in autobus.Tinerilor care privesc cu dispret si repulsie spre batrani si se intreaba"ce mai vor si astia"?"moartea ii cauta pe acasa si ei fac mitinguri?"le reamintesc ca orice cal de cursa ajunge gloaba(singura solutie este sa mori tanar,dar nu moare nimeni cand vrea).Dupa 30 de ani de munca este greu,foarte greu sa ma descurc cu 345 lei noi,in conditiile in care suma facturilor ajunge,lejer,la 300 de lei.Am o dorinta,irealizabila se pare;cei ce sant,au fost si vor fi parlamentari,sa nu beneficieze de pensie preferentiala ci de pensia minima pe economie.Se gasesc miliarde,sute de miliarde,pentru subventionarea si iertarea de datorii a unor industrii care nu numai ca nu fac nimic,dar beneficiaza de salarii nerusinate si tot felul de prime si bonusuri,dar nu se gasesc bani pentru cei ce au muncit o viata si acum mor de foame.Are dreptate un tanar sa spuna ca nu-i trebuie carte si munca,ca nu a vazut pe nimeni cu bani din munca cinstita.Propunerea PC era o mana de ajutor,intinsa amaratilor care nu au fost parlamentari,securis ti,ofiteri superiori sau mecanici de locomotiva,sa aiba pensii cu mai mult de 3 cifre.L-am vazut pe pacuraru cum facea spume,explicand ca nu se poate sa le dea pensionarilor nici de la buget,dar nici de la ajutorul patronatelor.II doresc sa traiasca,mult si bine,cu 300 de lei pe luna.Multi au avut averi,nemasurate,dar roata vietii s-a invartit si invers si au ramas fara ele.Nu se stie.Poate parlamentarii de peste 10 ani vor ajunge la concluzia ca actualii parlamentari nu merita nici o pensie pentru nemunca depusa pe perioada mandatului si -i vor taxa.Nimic nu este vesnic,mai ales tineretea.
- de Termopan de Midia:4 milioane de salariati si 6,5 milioane de pensionari. Din cei 4 milioane cam doua milioane sunt bugetari adica consumatori. Deci 8,5 milioane consumatori pe 2 milioane de producatori de valoare adaugata. Raportul ar trebui sa fie invers. PC care zicea ca reprezinta interesele inteprinzatorilor mici si mijlocii poate propune impozitarea cu 90% a profitului acestora si trimiterea catre fondul de pensi. Adica inteprinzatorii PC-ului sa-si dea profitul pensionarilor, unora ca alexa care toata viata s-au facut ca muncesc lasand in urma lor ceea ce este acum, un mare nimic! Aceasta este ironia sortii , au ajuns sa culeaga ce au semanat.Acum beneficiaza de roadele muncii lor! E tragic ,dar corect! Nu mai poate PC Felix Grivco SA si PSD baroniada de pensiile amaratilor! Au nevoie de voturi, hai sa-i mai pacaleasca odata! In opinia mea ,tractoristii mai merita o pacaleala!
- de ROCO:Corect spus:criminalii ne conduc ,in fiecare clipa se vede mai apasator acest lucru.Sa nu uite acesti profitori cu salarii si pensii exorbitante ,ca este cineva care va judeca acest lucrusi bucuria efemera va trece va ...va veni rasplata cuvenita
- de pt.termopan:Termopan,ar trebui sa-i multumesti lui Dumnezeu ca prostia si rautatea nu dor.
- de Termopan de Midia:alexa ,vine o vreme cand prostia doare , nu vezi ca pe tine te doare? Pensia de 300 lei este rezultatul prostiei tale de o viatza si a semenilor tai tovarasi tractoristi, cercul se inchide.
- de pt termo:atata timp cat nu stii cine e alexa, cat nu stii ce a facut si cat a muncit ea, nu ai nici un drept sa o acuzi. ai mare dreptate ca in acei ani de comunism, marea majoritate a frecat menta si ne-a crescut pe noi, asa cum suntem acum si asa cum au putut si ei. nu e o mare realizare, nici pe de parte. dar nu poti sa acuzi nici un om inainte de a stii cu exactitate ceea ce a facut si de ce. sangele tau tanar zvacneste inainte creierului. poate ar trebui sa te intrebi daca tu ai facut mai mult decat alexa. caci ceea ce ai facut si faci tu stii.
- de alexa:Nu stiu sa fie o rusine sa muncesti si nu cred ca este,sau era o rusine sa fii tractorist,Stiu insa ca "cea mai mare rusine"pentru un parvenit este munca,parintii,care nu s-au ridicat la "nivelul"atoatesti utorilor lor copii.Snobi si parveniti au fost si vor fi.In cazul in care o pensie de 300 de lei este "rezultatul prostiei de o viata"a unui om,dupa putina minte a unui june,nu-mi este rusine sa recunosc ca fac parte din cei prosti,dar multi,care au facut ceva in viata lor;au sadit un pom,au ridicat o casa,au crescut un copil,si-au impartit bucata de paine cu un caine,s.a.m.d.,dar tu,tu tinere atoate stiutor,ce ai facut in viata ta?Eu am muncit,m-am distrat,am vazut lumea,am amintiri.Am fost si la cules de porumb si pe valea castelelor,am vazut si Pelesul si Sans Souci sau Postdam.Tu,in afara de bani,ce ai?
- de Passagero:Nu trebuie sa stii tot ce a facut un om ca sa intelegi in ce barca se leagana.Cateva vorbe scrise contin multe informatii.Chestia ciudata este ca in Romania sunt multi care spun ca nu este rusine sa fii tractorist sau sa muncesti,dar asta din fatarnicie,pentru ca ei n-au facut asa ceva niciodata si nici n-ar catadicsi sa faca vreodata .Sunt oameni care nu s-au spetit muncind,s-au "descurcat" spunandu-si mereu: "E bine,e bine..." Nu se pot judeca altii prin prisma propriilor experiente si amintiri:unii s-au plimbat pentru ca le-a placut si au avut ocazia,altii s-au bucurat cu rostul muncii lor si n-au vazut nici propria tara.Nu cred ca daca cineva a vazut lumea,a devenit automat mai destept sau mai cunoscator.Depinde si ce a fost in stare sa vada din plimbari.Deci argumentul este foarte relativ si nu trebuie considerat exhaustiv.
