Pare ca si-a bagat Dracu’ coada in povestea asta. Coalitia parea in adormire, se pregatea intens de vacanta, lasase toate disputele inapoi si tragea un somn mic pâna la sfârsitul lui septembrie când trebuie sa primim nota de la UE. Uite ca nu. Un megascandal a izbucnit pe tema daca ramânem sau ne retragem din Irak. Chestiunea nu e simpla, are multiple implicatii si fiecare a inteles ce a vrut de aici. Unii, ca e vorba doar de un razboi intre palate si atât. Altii au pus in fata drama celor 12 morti pe care armata româna i-a inregistrat pâna acum. Altii au vazut complicatii internationale. Sa spunem intâi ca povestea asta a surprins pe toata lumea. Parea o tema uitata, periferica, fara interes pentru batalia pe care o dau politicienii – sa marcheze puncte in sondaje, pentru a-si pregati zestrea de voturi. Românii nu se prea intereseaza de politica externa. E suficient sa vezi cum sunt facute ziarele pentru a vedea ca in primele pagini rareori gasim articole despre ce se intâmpla in Rusia, SUA, Orientul Apropiat, China. Românii par confiscati de treburile de pe strada lor, de familie, de micile lor preocupari diurne. Ce e prea departe nu intra in sfera lor de interese. Asa ca a lansa acum aceasta intrebare ne retragem sau nu din Irak parea fara impact asupra opiniei publice. De ce a riscat premierul Tariceanu pe aceasta tema? Banuia ca va stârni asemenea reactii. Pentru ca a doua intrebare este de ce presedintele Basescu a avut o reactie atât de violenta? Amândoua chestiunile ramân destul de misterioase. As incerca o explicatie.
Tariceanu a simtit nevoia sa preia initiativa. El a suportat stoic un an si jumatate loviturile venite din directia Cotroceni. Lumea credea ca el s-a specializat sa joace rolul de incasator. Sa stea in defensiva si sa astepte urmatoarea lovitura. Impasibil, parea ca isi face treburile la guvern, fara a fi prea deranjat de loviturile date de Basescu&friends. Cineva i-a spus ca totusi nu poate sa stea in careul propriu la infinit, ca e periculos sa il lase pe Basescu sa „vina peste el“, ca sa folosim termeni fotbalistici, la moda zilele astea. Pâna la urma, tot ia gol… Ca trebuie sa iasa la contraatac… Cu putin noroc, poate sa dea si gol. Era necesara o tema insa pentru asta. Si a fost gasita. Dupa ce am avut inca un mort in Afganistan, dupa ce Basescu a oferit inca o scena cu lacrimile in care s-a specializat. Si dupa povestea cu teroristul dotat cu butelii (mai curând un psihopat care trebuia dus intr-un spital psihiatric sa fie consultat)… Subiectul Irak a devenit brusc interesant. Politica externa e terenul de vânatoare al lui Basescu. Irakul cu atât mai mult, daca ne amintim povestea cu ostaticii. Pe de alta parte, prezenta trupelor noastre acolo a creat trei categorii de români. Unii care sunt indiferenti la subiect, ca suntem sau nu suntem nu le pasa. Astia sunt cam jumatate. Altii sustin sa ramânem in Irak. E vorba de un electorat urban, educat, care intelege cât de cât jocurile internationale si poate gândi in mare politica de la Bucuresti. E de parere ca bine facem, sa stam acolo. Cam 15%. Restul 35% resping ideea prezentei noastre acolo. Rezulta ca retragerea este mai populara. Tariceanu a propus retragerea, in speranta ca prinde acest electorat. Este si motivul pentru care Basescu a ripostat energic. Tariceanu a intrat peste electoratul lui, a abordat o tema „populista“, care poate sa ii ameninte popularitatea. Punct ochit, punct lovit. Tariceanu s-a bazat pe lipsa de acord a europenilor asupra Irakului. Pozitia lui nu poate fi atacata, pentru ca e sustinuta de o buna parte dintre europeni. In afara de Tony Blair, care sustine interventia, dar cade vertiginos in sondaje exact pentru asta, ceilalti lideri sunt in rezerva. Franta si Germania nu au participat. Italia si Spania au fost „pentru“, dar acum, cu alte guverne, sunt „contra“. Dar interesul povestii este strict electoral, intern. De aici intensitatea controversei.
