În Scoţia se află ultimul regat al liniştii, o regiune nealterată de zgomotele umane.
Se spune că această zonă îl reducea la tăcere chiar şi pe logoreicul Samuel Taylor Coleridge, un poet divin şi un orator neobosit, îndrăgostit de „Highland“, la fel ca şi colegul său, William Wordsworth, alături de care a pus bazele mişcării romantice din Anglia. De atunci au trecut două secole, însă Loch Lomond, unul dintre cele mai mari lacuri de munte din Scoţia, un paradis verde cu maluri virgine, pini sălbatici, care îşi reflectă ramurile în oglinda clară a apei, rămâne refugiul preferat al „vânătorilor“ de linişte, şi asta în ciuda faptului că se află foarte aproape de Glasgow, un oraş unde zgomotul şi agitaţia sunt la ele acasă. Aflat la o zi distanţă de Londra şi la câteva ore de Edinburgh, Loch Lomond este un colţ uitat de lume cu pădurile care îmbracă lanţul muntos şi care par să absoarbă zgomotul satelor, oferind, în schimb, o simfonie a valurilor lacurilor. Pe aici nu sunt monştri în lac şi, în mod paradoxal, nici măcar turişti curioşi. Singurul sunet nenatural pe care l-aţi putea auzi ar fi un suav „muu“ al văcuţelor, dar şi acesta pare să se integreze perfect în cadru. Loch Lomond este locul pe care americanul Gordon Hempton, iubitor al naturii şi guru al „ecoacusticii“, îl recunoaşte ca fiind unicul loc din Europa unde puteţi sta cu urechile ciulite cel puţin un sfert de oră, fără întrerupere, fără să percepeţi nici un zgomot de origine umană.
Atacul civilizaţiei
Această recunoaştere este cu atât mai meritorie, dacă avem în vedere „asalturile“ în forţă ale civilizaţiei. Dacă e să ne luăm după Hempton, nu mai există astfel de locuri în Europa. Pentru asta ar trebui să ne îndreptăm spre alte continente. De altfel, aceasta este şi misiunea lui Hempton. El a luat „la picior“ continentele din America şi până în Asia şi a marcat pe hartă ultimele oaze de linişte. „Auzi cum străluceşte luna peste Loch Lomond? Şi somonul care sare în cascadă? Auzi rocile cum se scufundă în apă? Atunci cunoşti sunetul liniştii“, scrie Blair, un băieţel de 11 ani, care a avut ocazia să viziteze regiunea şi a ţinut morţiş să îşi scrie impresiile pe site-ul de prezentare al zonei, Visit-Lochlomond. Acest colţ de paradis nu va mai rămâne aşa însă pentru mult timp. Noul centru turistic din regiune, Loch Lomond Shores, primeşte anual un milion şi jumătate de vizitatori, iar numele lui Rob Roy Macgregor, legendarul „haiduc“ din secolul al XVII-lea, catalogat de Enciclopedia Britanică drept un răufăcător supraapreciat de Walter Scott, apare imprimat pe tricouri şi pe magneţi pentru frigider. Cu toate acestea este suficient să ieşiţi din Balmaha, Luss, Rowardennan, Ardlui, Tarbet, unde în 1263 a acostat regele viking Haakon, e suficient să lăsaţi în urmă satele de pe malurile cele mai „urbanizate“, ca să daţi uitării zgomotul produs de calea ferată dorită de regina Victoria şi să vă cufundaţi în liniştea ireală a lacului, amintirea primordială a unei civilizaţii mute şi cu un auz fin.
Paradis pe pământ
La jumătate de oră cu maşina de Glasgow se află acest mic colţ de Rai, care taie pur şi simplu respiraţia oricărui muritor de rând, cu cele 200 de specii de păsări şi mamifere rare şi care adăposteşte un sfert din flora silvestră a Marii Britanii. Excursioniştii ajunşi pe aceste meleaguri nu au curaj să vorbească între ei, abia dacă îşi şoptesc. Şi de vină nu este nicidecum teama de mitologicul Nessie, monstrul din Loch Ness. Sunetele şi luminile se afundă în cei 71 de kilometri pătraţi de apă în care se reflectă Munţii Grampiani, Ben More, Ben Vorlich, Ben Lomond, care, în traducere, înseamnă „dealul focului de semnalizare“, pentru că ajuta triburile să comunice între ele. Pe aceste meleaguri, vocea umană rămâne doar o amintire artificială care tulbură din când în când „ecoul liniştii“, ca să nu uităm oraşul, aşa cum reiese din antologia de versuri dedicate lacurilor din „100 Favourite Scottish Poems to Read Out Loud“. „Cine ştie cât o să mai dureze“, suspină James MacCaig, un profesor pensionar din Balloch. În acest altar al liniştii ar trebui să mergem pe vârfuri, ca să nu tulburăm acea pace divină sau ar trebui realizate trasee compatibile cu acţiunea din „Fecioara lacului“ a lui Walter Scott, dar şi cu exigenţele turismului în continuă dezvoltare? Această dilemă a împărţit Scoţia, una dintre cele mai deprimante zone din Marea Britanie, unde speranţa de viaţă a locuitorilor din Glasgow este cu 13 ani mai mică decât cea a conaţionalilor care locuiesc în cartierul londonez Kensington&Chelsea.
Cazare pentru toate buzunarele
Loch Lomond este locul ideal pentru cei care iubesc natura şi vor să se elibereze de stresul cotidian. În această zonă există spaţii de cazare pentru toate buzunarele: de la hoteluri cu preţuri de la 35 până la 50 de euro/zi cu mic dejun inclus, la hoteluri de 5 stele de 200 de euro/zi cu acces la toate facilităţile unităţii de cazare.
