Italia este o locaţie preferată de iubitorii sporturilor de iarnă, pârtiile profesioniste de aici oferind condiţii propice pentru schi. Zona istorică a capitalei, cu ruinele ei, dezvăluie civilizaţia romană.
Italia este o ţară clasică a turismului, cunoscută în lumea întreagă. Odată cu trecerea anilor, ea nu şi-a pierdut farmecul şi oferă posibilităţi de odihnă pentru orice gust. Este vorba despre landşafturile pitoreşti, plajele imense, staţiunile montane cu cel mai mare număr de piste de schi şi numeroase monumente culturale.
Italia devine din ce în ce mai mult o locaţie de schi preferată de turişti din întreaga lume, în primul rând, datorită pârtiilor însorite, întotdeauna albe graţie sistemelor de zăpadă artificială, dotate cu instalaţii pe cablu moderne. Este o destinaţie ideală şi pentru familii, chiar şi cei mici fiind aşteptaţi cu oferte speciale.
În Italia se află o mare parte din paradisurile sporturilor de iarnă din Europa. De exemplu, Munţii Dolomiţi – cu 1.220 km de pârtii în 12 regiuni de schi, opt zile din zece însorite şi zăpadă garantată pe 90% din ele. Suntem convinşi că Italia are multe de oferit atât pentru schiorul începător, cât şi pentru profesionişti. Toate regiunile de schi din Italia sunt renumite pentru pârtiile foarte bine întreţinute, servicii de calitate ridicată şi preţuri accesibile pentru orice schior. Senzaţia „Dolce Vita“ trebuie încercată! Italia este considerată de mulţi o destinaţie de vis.
Italia – pământ şi apă
Ţara cuprinde o parte continentală, formată din versantul intern al arcului Alpilor şi din Câmpia Padului, şi o peninsulă ocupată de lanţul muntos al Apeninilor, de dealuri, câmpii litorale înguste. Alpii, în nord, se prezintă sub forma unui zid masiv care se desfăşoară pe aproape 1.200 km, pe direcţia E-V. Pe aceeaşi direcţie se disting Alpii piemontezi, cu cele mai mari altitudini din Italia. „Prinţul“ înălţimilor este însă Mont Blanc, cu vârful lui de gheaţă ce se înalţă până la 4.810 m, Alpii lombarzi, mai puţin înalţi, dar cei mai extinşi şi uşor accesibili, la poalele cărora s-au format, prin bararea unor văi, mari lacuri glaciare, şi Alpii veneţieni, cu un bogat relief carstic.
Arabba – gheţarul Marmolada, atracţia schiorilor
Paradisul de schi Arabba – Marmolada este alcătuit din două centre separate, Arabba şi gheţarul Marmolada. Este situat în inima Dolomiţilor, fiind delimitat de Munţii Pordoi şi pasul Campolongo. Este un punct de intrare către circuitul Sella Ronda.
Reţeaua de pârtii din Arabba este conectată de gheţarul Marmolada, „regina“ Dolomiţilor, cu altitudinea de 3.342 m, prin pârtii şi instalaţii pe cablu. Gheţarul oferă zăpadă excelentă şi în timpul verii, iar pârtiile din Arabba sunt deschise din decembrie până în aprilie. Telecabina către gheţarul Marmolada porneşte de la Malga Ciapela şi ajunge la altitudinea de 3.269 m; este punctul cel mai înalt din tot caruselul Dolomiti Superski. Pârtia roşie „La Bellunesse“, cu o lungime totală de 12 km, parcurge 1.820 m diferenţă de nivel şi ajunge la Malga Ciapela. Dintre cele mai bune pârtii de schi din Munţii Alpi, numai una se găseşte în Italia: gheţarul Marmolada.
Staţiunea de schi Arabba este conectată cu Alta Badia (Sud Tirol) prin pasul Campolongo, şi de Val di Fassa (Trentino) prin pasul Pordoi.
Arabba oferă şi zona de schi din jurul Porta Vescovo (2.600 m altitudine), cu o diferenţă de nivel de 1.000 m, care pentru mulţi schiori este cea mai frumoasă coborâre din Dolomiţi. Aceasta oferă o panoramă fantastică a gheţarului Marmolada. Hotelurile din Arabba sunt în apropierea pârtiilor, oferind astfel o vacanţă plăcută. La pasul Pordoi există şi un snowpark cu half-pipe, pentru sporturi de iarnă: schi, snowboard, carving, telemark, patinaj, închirieri de snowmobile la Plan Boe, drumeţii de iarnă cu schiuri de tură sau rachete de zăpadă.
Amintiri din Imperiul Roman
Lordul Byron a numit Roma drept „Oraşul sufletului“. Doar o metaforă poetică, probabil, dar imaginea încă evocă amintiri. Deşi mai puţin sofisticat decât Milano, mai puţin pitoresc decât Florenţa sau Veneţia, Roma rămâne, cum spunea Thomas Hardy, „cel mai de seamă oraş al timpului“.
Colina Palatinului este, poate, cea mai importantă zonă, considerată de antici leagănul fondatorului legendar al Romei, Romulus. Faptul că acesta este locul primei aşezări romane este demonstrat şi de urmele unor locuinţe datând din vremea Epocii Fierului, care au fost descoperite în colţul de sud-vest al colinei. Numele Palatinus, care se pare că derivă de la Palas, zeiţa păstorilor, este rădăcina cuvântului „palat“. În vremea romanilor, această colină era vestită pentru splendoarea aşezărilor ei princiare. Prima şi cea mai simplă dintre acestea a fost Domus Augustana. În perioada Renaşterii, când un val de noi clădiri a apărut în tot oraşul, cardinalul Alexander Farnese a cumpărat o mare parte din colină şi a transformat coasta dinspre Forum în grădini, numite Orti Farnesiani. Acestea sunt nişte grădini luxuriante încântătoare, amenajate simetric, în care se aud susurul de apă şi cântecul păsărilor şi care oferă o panoramă minunată asupra Romei. Pentru iubitorii de pitoresc, ruinele de pe colina Palatinului sunt greu de egalat. Această zonă se întinde de la locuinţele fastuoase de altădată ale împăraţilor romani, până la Forumul roman, zonă care a fost cândva o mlaştină folosită drept cimitir de primii locuitori ai colinelor din împrejurimi. Forumul dezvăluie o mulţime impresionantă de temple în ruină, clădiri publice, cupole şi magazine. Templul Tempio di Antonino e Faustina este un exemplu minunat de arhitectură în straturi. La început a fost un templu, ridicat în anul 141 d.Hr. de împăratul Antoninus Pius, iar mai apoi, în Evul Mediu, a fost transformat într-o biserică. În secolul al XVII-lea i-a fost adăugată o faţadă în stil baroc, aşa cum s-a întâmplat şi cu alte biserici din Roma. Vizavi de Via Sacra se află minunatul Tempio di Vesta (zeiţa focului sacru), în formă circulară, unde şase vestale făceau cu rândul la întreţinerea focului sacru. Cele care lăsau focul să se stingă erau bicuite de preot. La capătul de vest al Forumului se înalţă faimoasa Rostra, de unde marele orator Cicero obişnuia să se adreseze maselor. După moartea sa, în timpul proscrierilor antirepublicane, sub conducerea lui Octavian, mâinile şi capul lui Cicero au fost expuse aici. De partea cealaltă se înalţă Colonna di Foca. Ea a fost descrisă de Byron drept „columna fără nume şi plină de semnificaţii, al cărei templu se află îngropat sub pământ“.
Colosseum – simbolul Romei antice
Colosseumul este un monument din Roma vizitat de foarte mulţi turişti din toată lumea. El este, probabil, cea mai impresionantă clădire a Imperiului Roman. Cunoscut iniţial sub numele de Amfiteatrul Flavian, Colosseumul era cea mai mare construcţie a vremurilor sale şi astăzi este cel mai mare amfiteatru antic care poate fi vizitat.
Colosseumul rămâne cea mai vestită şi mai mare arenă construită vreodată de romani. Iniţiativa construirii sale a avut-o împăratul Nero, ca urmare a influenţei majore pe care o aveau în acele timpuri luptele de gladiatori. Astfel, s-a realizat o arenă imensă pentru asemenea spectacole publice.
Numele de Colosseum provine de la statuia colosală – de 36 de metri – care îl reprezenta pe Nero în chip de zeu al soarelui, odinioară amplasată lângă amfiteatru, dar demolată ulterior. Nu numai statuia, ci şi şi amfiteatrul erau o privelişte grandioasă.
Să clădeşti aşa ceva era o mare provocare chiar pentru neîntrecuţii constructori romani. A necesitat – printre nenumărate alte materiale de construcţie – zeci de mii de tone de marmură şi aproape 300 de tone de fier pentru a lega blocurile între ele. Ca un precedent la materialele prefabricate moderne, multe dintre părţile componente ale Colosseumului au fost construite în altă parte şi aduse la locul arenei pentru asamblare. Această metodă a permis un ritm accelerat de lucru, care a dus la construirea edificiului în numai şapte ani.
