Bucataria egipteana – simplitate si savoare

Bucataria egipteana este una mediteraneana si foloseste toate verdeturile si legumele care cresc de-a lungul vaii fertile a Nilului. Egiptenii folosesc la prepararea bucatelor foarte mult chimen si coriandru, care dau o savoare specifica mâncarurilor.

Egiptenii sunt considerati un popor extrem de ospitalier. In casele egiptenilor, musafirul este sfânt si orice dorinta a acestuia va fi indeplinita. Din acest motiv, in cazul in care aveti ocazia sa intrati in casa unui egiptean trebuie sa fiti atenti sa nu afirmati ca va place ceva din ceea ce ii apartine, pentru ca acesta, fara sa se gândeasca un minut, va lua decizia de a va darui obiectul cu pricina. Neacceptarea cadourilor este considerata drept o adevarata ofensa pentru un egiptean. De asemenea, nici invitatia la masa nu trebuie refuzata, fiind catalogata drept o jignire suprema.

Un prânz egiptean incepe de fiecare data cu un fel de aperitiv ce poate cuprinde masline, sambousek (ravioli fripti umpluti cu carne sau brânza), fila (pachetele din foi de paste umplute cu carne sau brânza), falafel (aripioare prajite) sau tursci (napi si castraveti murati). Unul din aperitivele traditionale este „ful medames“, preparat din fasole egipteana tinuta pentru mai multe ore in ulei de masline, lamâie si chimen. Dupa ce se scot deasupra boabelor se adauga usturoi, ardei iute si patrunjel. „Ful medames“ merge foarte bine alaturi de „michoteta“, o salata rustica pe baza de brânza de oaie, ceapa rosie si castravete.

Pâinea, rotunda si moale, este servita cu aproape toate felurile de mâncare, ocupând un loc important in viata egiptenilor. Aceasta este taiata adesea in doua parti pentru a fi umpluta cu salate.

Mari consumatori de ciorbe

Egiptenii se numara printre marii consumatori de ciorba. Ei servesc ciorba (shorba) la orice ora din zi si se serveste chiar si pe strada. Multe dintre ciorbe sunt pe baza de linte si mazare, iar o caracteristica particulara a acestora este puternicul gust de lamâie. Coriandrul, menta si patrunjelul contribuie la aromatizarea ciorbelor.

Verdeturile (khodar) si salatele (salatat) au un rol fundamental in dieta locala. Egiptenii cultiva multe vinete. Un preparat facut din aceste legume este „baba ghanouj“ un piure de vinete prajite si „tahina“ (un condiment pe baza de susan cu gust sarat). Foarte bune sunt si „betingan bel khal wal tom“, vinete prajite condimentate cu ulei aromat cu usturoi si otet. Una dintre salatele traditionale este cea numita „salata arabieth“ ce contine castraveti, rosii, ceapa rosie, condimente, patrunjel, menta, ulei si lamâie.

Pestele se numeste „samak“. Se spune ca pestele cel mai bun este cel din orasele de pe coasta, in timp ce pestele din Nil nu este comestibil. Egiptenii au o maniera simpla de a prepara pestele: il frig sau il coc. Supele de peste sunt foarte raspândite. Una dintre retetele cele mai gustoase este „samak tarator“, un peste prajit si apoi acoperit in totalitate cu sos tartar pe baza de suc de lamâie si susan.

Carne si dulciuri pentru ocazii speciale

Carnea a fost considerata mereu un aliment scump in Egipt si este folosita la ocazii speciale, aceasta fiind servita cu garnituri de orez, verdeturi sau cereale. Portiile de carne preparate de egipteni sunt foarte mici. Spre exemplu, o bucata de 200 de grame de carne este folosita pentru servirea a patru persoane. Egiptenii nu consuma carne de porc, carnea de oaie fiind cea mai raspândita. Adevarati specialisti in prepararea fripturilor, egiptenii aleg de fiecare data bucatile cele mai slabe pe care le impaneaza cu verdeturi. Alexandria este faimoasa pentru platoul numit „siman meshwi“, bucati de carne marinate in chimen, coriandru si apoi prajite pe gratar. Pentru preparatele care necesita o prajire mai lunga se foloseste o tigaie de teracota adânca, cu peretii perpendiculari si fara capac, numita „tagen“.

La fel ca si carnea, si dulciurile sunt rezervate ocaziilor speciale. Chiar daca pentru multi europeni poate parea un desert mult prea dulce, „baklawa“ este un produs care merita incercat cel putin o data in viata. Acesta este facut din foi foarte subtiri, umplut cu un amestec ce contine multa nuca si imbibat intr-un sirop foarte dulce. Cel mai popular desert in Egipt este cel numit „om Ali“ (mama lui Ali) care a aparut relativ recent si se prepara din smântâna si lapte. Pentru a pune punct unei mese cu specific egiptean, nimic nu este mai placut decât o placinta de fructe, aromata cu esenta de trandafiri.

In general masa este servita ca si la noi, insa se intâmpla de multe ori ca egiptenii, atunci când sunt intre ei, sa manânce fara a-si pune in farfurie, ci intingând cu pâine in diferitele platouri asezate in centrul mesei. Nu consuma bauturi alcoolice si beau apa sau o infuzie numita „carcad&egrave“. La sfârsitul mesei este servita cafeaua. Daca aceasta este fara zahar se numeste „ahwua sada“, cu putin zahar, „ahwua mazbut“ si cu foarte mult zahar „ahwua succarziada“.