Marius Panduru a semnat imaginea lungmetrajului românesc „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii“ al lui Cătălin Mitulescu, care a triumfat la Cannes. El a colaborat cu cei mai importanţi regizori români ai momentului, ducând imaginea de film la rangul de artă.
Marius Panduru a vrut să ajungă pilot de aeronave, numai că paşii l-au condus pe alt drum. „Este greu de spus cum am ajuns să concretizez o idee venită de mult, în copilărie, pe vremea când eram fascinat de miracolul mişcării animate. Părinţii mei erau fotografi pasionaţi şi într-o zi au cumpărat un aparat de filmat pe 8 mm, cu care am făcut primele «fotografii în mişcare». Am fost sedus la început de tehnica acestei invenţii minunate şi încercam să-i înţeleg limitele, filmând tot ce puteam, fără un anume discernământ de natură artistică. Mai târziu am început să transmit idei simple prin căutări de compoziţie, de ecleraj sau de unghiulaţie şi am fost fascinat de reacţiile mai mult sau mai puţin avizate ale «spectatorilor» mei, aleşi din rândul prietenilor sau familiei. Totul era un joc, fără să visez la o practică profesională, mai ales că visul meu a fost (şi a rămas) să devin pilot pe aeronave comerciale. Teama de disciplina matematicii m-a îndepărtat însă de profesia aviatică şi mi-am încercat norocul la ATF, unde am intrat în 1997 şi de unde a început totul“, a povestit Marius Panduru.
O dată ce începe să depene amintiri, îi vine în minte şi prima experienţă pe un platou de fimare, cu toate ingredientele sale. „Prima experienţă pe un platou a fost la examenul de admitere, unde una dintre probe cerea să realizezi o fotografie de platou în care să foloseşti elementele specifice filmului – adică scenografie, lumină, actori. A fost traumatizant pentru că o armată de oameni aştepta comenzile mele şi atunci am realizat câtă răspundere şi siguranţă presupune profesia asta. Am fost tentat să renunţ de teamă că sunt depăşit, dar… am mers mai departe“, a adăugat directorul de imagine Marius Panduru.
Din lumea filmului
A excelat de la primele încercări, aşa că în scurt timp a reuşit să cucerească. Directorul de imagine de astăzi avea dorinţa arzătoare de a realiza perfecţiunea în profesia sa, deosebit de complexă. „Nu-mi place să gândesc un film în ansamblul său având grijă de actori sau dialoguri, de muzică sau scenografie în detalii absolute. Toate aceste componente interacţionează şi munca tuturor trece prin această ultimă instanţă care este componentă vizuală, practic directorul de imagine imprimă ultima semnătură stilistică a filmului. De iscusinţa cu care utilizezi acest limbaj complex depinde de cele mai multe ori munca unei întregi echipe, inclusiv a regizorului. Este un compartiment care adună multă răspundere, dar şi multă satisfacţie, imaginea fiind liantul între spectator şi povestitor“. Chiar dacă anii au trecut, dorinţa de a excela nu s-a pierdut în cotidianul zilei. Lucrează cu aceeaşi dăruinţă la fiecare proiect, chiar dacă este vorba de o colaborare cu Cătălin Mitulescu, ale cărui filme poartă la rubrica imagine semnătura olteanului Marius Panduru, fie cu Andreea Păduraru, Corneliu Porumboiu, Ruxandra Zenide sau Nae Caranfil – pentru ultimul proiect „Restul e Tăcere“, căci fiecare proiect cu alt regizor reprezintă „un drum nou, care presupune descoperirea de universuri noi“. Nici distincţiile nu au întârziat să apară, ultima dintre ele fiind cea de la a 60-a ediţie a festivalului de la Cannes, pentru filmul regizat de Cătălin Mitulescu. „Am primit cu mare bucurie vestea premiului, cu toate că eu nu cred foarte mult în distincţiile de la festivaluri. Cred că instanţa supremă este publicul şi aplauzele de la sfârşitul filmului fac mai mult decât toate premiile din lume“, a mărturisit Marius Panduru.
