Trei sferturi dintre accidentele produse la manevrarea cu spatele a maşinii sunt, de fapt, încercări de fraudare a companiilor de asigurări auto.
Criza se resimte în ultima vreme şi la companiile de asigurări. Nu neapărat printr-o scădere a încasărilor, ci, mai ales, prin tot mai multe şi mai diversificate tentative de fraudare în domeniul asigurărilor auto. Aflaţi în imposibilitatea de a-şi achita ratele sau rămaşi fără cumpărători, proprietarii de autoturisme încearcă să înşele firmele de asigurări. Prea puţini au însă succes, şmecheriile pe care le utilizează fiind cunoscute de asigurători.
Reţete pentru fraude
Cea mai des întâlnită metodă de fraudare este folosită, de obicei, de persoanele care – rămase fără serviciu ori cu salariile diminuate din cauza crizei financiare – nu mai au cu ce să-şi plătească ratele la maşină. Atunci încearcă să înşele compania de asigurări la care au încheiat poliţa Casco. În urma unui eveniment trucat – fie el accident care produce avarii iremediabile sau incendiu din cauza unui aşa-zis scurtcircuit – solicită asigurătorului daune totale pentru autoturismul avariat. Din banii primiţi îşi plătesc datoria la bancă şi le rămân şi câteva mii de euro în plus, pentru altă maşină.
Altă şmecherie este folosită de comercianţii de maşini second-hand. Metoda s-a răspândit în ultima vreme, generând o adevărată „crimă economică organizată“, după cum o numeşte Procopie Forţan, directorul sucursalei Dolj a Omniasig.
Cei care se îndeletnicesc cu astfel de activităţi au adus maşini din Vestul Europei, însă nu au reuşit să le revândă în România din cauza crizei. Ca să-şi scoată banii investiţi şi ceva peste, le asigură la valori de multe ori duble, prin poliţe Casco încheiate nu direct la companiile de asigurări, ci la brokeri. Distrug apoi maşina şi solicită despăgubirea totală, modalitate prin care îşi scot nu doar banii investiţi, ci şi un profit frumuşel, de ordinul miilor de euro.
Constatarea amiabilă, o nouă oportunitate
Introdusă cu aproape trei luni în urmă, procedura de constatare amiabilă a accidentelor fără victime a fost văzută de unii drept o nouă sursă de îmbogăţire prin fraudă. „Încercările de fraudare apar de obicei atunci când accidentul a implicat o maşină mai ieftină şi alta mai scumpă, iar vinovat de producerea accidentului este şoferul maşinii scumpe. Acesta încearcă deseori să-l convingă pe celălalt şofer să mintă în legătură cu modalitatea producerii accidentului, schimbând astfel vinovatul. Pozând în victimă, cel cu maşina scumpă şi-ar repara astfel autoturismul, iar din banii primiţi i-ar plăti şi celuilalt reparaţiile“, explică directorul Forţan.
Şi situaţiile de acest gen au ajuns însă uşor de dibuit de inspectorii de daune. „Când ajung la noi, ne dăm uşor seama că accidentul s-a produs altfel decât susţin şoferii implicaţi. Atunci când situaţia nu este clară, apelăm la experţi neutri, care de cele mai multe ori ne dau dreptate“, a spus directorul Omniasig Dolj.
Procopie Forţan a menţionat că, spre exemplu, în cazul tamponărilor produse la mersul cu spatele, 75-80% dintre solicitările de daune sunt, de fapt, încercări de fraudare, accidentele producându-se într-o altă modalitate decât cea descrisă de şoferii implicaţi.
Pentru a evita astfel de probleme, unele companii, cum ar fi Asirom, pretind să facă verificarea avariilor la ambele autoturisme. „E o modalitatea firească de a ne feri de eventualele tentative de fraudare. Oricum, noi avem un sistem foarte bine pus la punct pentru a nu fi păcăliţi“, susţine Marius Flori, directorul Asirom – sucursala Dolj.
Nevinovaţii plătesc
Numărul tentativelor de fraudă în domeniul asigurărilor auto a ajuns suficient de mare ca să influenţeze preţul asigurărilor. Practic, despăgubirile se achită din banii pe care companiile de asigurări îi încasează de la şoferii „cuminţi“, care nu fac accidente.
„Tocmai prin numărul mare al despăgubirilor achitate de asigurători se explică creşterile din ultimii ani ale preţurilor la poliţele de asigurări auto. Problema este că nu există încă la nivel naţional o bază de date care să ne permită să aflăm cazierul auto al fiecărui şofer, astfel încât să asigurăm reduceri substanţiale celor care n-au săvârşit accidente, dar să le percepem şi tarife mai mari acelora din cauza cărora am plătit daune“, spune directorul Forţan.
Companiile de asigurări încearcă de trei ani să pună la punct o asemenea bază de date şi aproape că o au, ea urmând să devină operabilă de la 1 ianuarie 2010. „Şoferii trebuie să-şi dea seama că, dacă sunt nevinovaţi, dar vor minţi în legătură cu producerea accidentului, pentru a-l scoate pe celălalt basma curată, fapta lor nu va rămâne fără repercusiuni. Numele lor va apărea în această bază de date, iar în anii următori vor achita mai mult pentru poliţele RCA şi CASCO“, a menţionat directorul Omniasig.
Constatarea amiabilă
Introdusă de la 1 iulie, procedura constatării amiabile se poate aplica numai când sunt îndeplinite concomitent patru condiţii: s-a produs un accident rutier soldat doar cu pagube materiale, deci fără vătămări corporale, au fost implicate maximum două vehicule, accidentul are loc pe teritoriul României şi nu a fost comisă o infracţiune prevăzută de Codul Rutier. Conducătorii auto implicaţi într-un asemenea accident trebuie să completeze şi să semneze documentul de constatare amiabilă şi să-l depună pentru despăgubiri la societatea de asigurare la care are încheiată poliţa RCA şoferul vinovat de producerea evenimentului rutier. Dacă una dintre părţi nu este de acord cu semnarea acestui document, atunci constatarea accidentului va putea fi făcută numai de poliţie.
