Povestea a început în 1976, când Lagonda, o maşină futuristă proiectată de William Towns, a fost prezentată publicului larg. În acelaşi an însă, Towns a desenat o versiune extremă a acestui model, care ulterior a devenit un supercar cu motor plasat central, cunoscut astăzi sub numele de Aston Martin Bulldog.
Deşi proiectul iniţial al lui Towns a fost respins de echipa managerială, o versiune unicat a acestei maşini a fost lansată oficial în luna martie a anului 1980, ca dovadă că Aston Martin putea construi un supercar de clasă mondială.
La o înălţime de numai 109 centimetri, cu puţin mai mare decât Ford GT40, Bulldog ascundea sub caroserie un motor V8 de 5.3 litri împrumutat de pe modelul Lagonda, dar „ajutat“ de două turbosuflante Garret AirResearch. Rezultatul final a fost o putere maximă de 700 CP şi o viteză maximă estimată la circa 380 km/h. Din păcate, Bulldog nu a rulat decât o sesiune de test, când a atins o viteză maximă de 306 km/h.
Un motor puternic nu era singura caracteristică incitantă a maşinii. Jantele din aliaj erau prevăzute cu lame dispuse pe circumferinţă – nu pentru estetică, ci pentru a direcţiona aer rece către frâne, astfel încât acestea să funcţioneze în parametri la viteze mari. Portierele autoturismului se deschideau în plan vertical şi aproape că dublau înălţimea maşinii dacă erau deschise la maximum. Bulldog dispunea de un interior futurist, care conţinea instrumente de bord digitale, luminate prin tehnologie LED, şi comenzi pe senzori, ce nu necesitau decât o simplă atingere.
Modificată în timp
Denumirea ciudată a fost găselniţa directorului Alan Curtis, care i-a dat numele unui avion pe care îl pilotase în trecut. Până în acel moment, maşina era denumită „K-9“, după numele câinelui-robot al personajului de film „Dr. Who“. Deşi Aston Martin susţine că maşina a fost produsă pentru a demonstra capabilităţile tehnologice ale companiei, sunt zvonuri care susţin că Bulldog a fost o comandă specială dată în 1979 de un şeic bogat din Orientul Mijlociu, nemulţumit că Lagonda era prea simplă. Mai târziu, după ce a anulat comanda, Aston a fost nevoită să „adopte“ proiectul ca fiind unul propriu. În 1981, maşina a fost vândută tot în Orientul Mijlociu.
Trecând prin mâinile mai multor proprietari, Bulldog a suferite modificări. Exteriorul a fost revopsit. S-a renunţat la culoarea originală de gri în favoarea unui verde metalizat în două tonuri. Schimbările la estetica maşinii constau în înlocuirea tapiţeriei originale din piele maronie, placarea cu aur a schimbătorului de viteze şi montarea unor boxe pe plafon. Pentru a fi uşor de condus pe drumurile publice, unul dintre proprietari i-a montat oglinzi retrovizoare şi o cameră video pentru mersul înapoi.
