Drive Test Skoda Octavia 2

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

De ce am ales acest model pentru test? Fiindcă am auzit de la prietenii pasionaţi de domeniul auto numai lucruri bune despre Octavia 2. Ba mai mult, un amic îmi spune că a preferat Skoda, în condiţiile în care a avut posibilitatea să aleagă şi Peugeot 407 sau Toyota Corolla. Să aibă toţi amicii mei dreptate? Cârcotaş cum mă ştiu, eram sigur că voi găsi ceva să nu îmi placă.

Maşina disponibilă pentru drive test la Autec, dealerul Skoda din Craiova, era o versiune Trend echipată cu motorul de 1.9l TDI, de 105 CP. Am strâmbat din nas. În general nu îmi place dieselul, prefer motoarele pe benzină, însă aş cumpăra o astfel de motorizare pentru consum, cunoscut fiind faptul că este mai mic decât cel al versiunilor pe benzină. În cazul acestei maşini, consumul mediu este de 4,9 litri la suta de kilometri. Cheia, vă rog! Primul lucru pe care îl fac este să pornesc aerul condiţionat, deoarece este foarte cald în maşină. M-a aşteptat în soare, în parcarea dealer-ului. Octavia 2 Trend este echipată cu instalaţie de aer condiţionat în două zone, cu distribuţia aerului şi către ocupanţii locurilor din spate. Mai este echipată cu radio CD cu MP3. Rămân pe radio, nu am CD-uri la mine. Îmi potrivesc scaunul. Observ că este reglabil pe înălţime, reglaj care se face manual. Vine rândul oglinzilor, cu reglaj electric pentru cele exterioare. Apreciez faptul că spre exterior au o suprafaţă care măreşte unghiul de vizibilitate. Uitându-mă în oglinda interioară, luneta maşinii mi se pare mică, îngustă. Mai târziu, în trafic, aveam să constat că vizibilitatea nu este afectată.

Costă 17.134 de euro

Încep să studiez bordul şi consola centrală, cu diversele butonaşe prezente şi în stânga şi în dreapta şoferului, dintre care unul ce dezactivează airbagul pasagerului. De ce?! Ridic din umeri şi răsucesc cheia în contact. Motorul nu este gălăgios. Plec de pe loc, dar un senzor prompt mă anunţă că am uitat să pun centura. Plec mai departe după ce am rezolvat problema şi spun în gând un „mulţumesc“ nemţilor de la VW pentru că nu mă jenează câtuşi de puţin centura. Octavia 2 rulează foarte confortabil pentru mine, pe un drum ceva mai bun, respectiv şoseaua de centură a Craiovei. Schimbarea vitezelor se face uşor şi comod. Singura mea nemulţumire până acum este că trebuie să schimb la turaţii... ca pentru un diesel, joase. Profit de un moment în care nu este nici o maşină pe o rază de câteva sute de metri şi, la o viteză de aproximativ 100 km/h, dau violent în frâne. Nimic de reproşat frânelor. Ies de pe şoseaua de centură şi ma îndrept către Metro, traversând oraşul. Până aici, maşina s-a comportat foarte bine, cu o mică excepţie, şi anume că se lasă puţin cam mult în curbe. Ştiu însă că nu este echipată cu o suspensie tare, ci una pentru confort. Pe străzile mai puţin „europene“ ale Craiovei, multe şi pline de gropi, ajung să aduc mulţumiri suspensiei pentru că nu mă pedepseşte. Octavia 2 se vinde cu 17.134 de euro. Las maşina la dealer şi plec gândindu-mă cât este rata de leasing.