Calvarul mutării în casă nouă

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Dacă stai la garsonieră sau într-un apartament cu două camere şi simţi că nu ai suficient spaţiu, decizia logică este să te muţi într-un apartament mai mare Pentru asta, trebuie să studiezi bine piaţa şi, mai ales, să ai bani cash. Vânzătorii sunt reticenţi la creditele ipotecare.

Pe o piaţă blocată din cauza preţurilor astronomice ale apartamentelor, schimbarea locuinţei a devenit o operaţiune care consumă nervi şi, mai ales, timp. Trebuie să găseşti un cumpărător pentru apartamentul din care vrei să te muţi şi, totodată, un vânzător care să aibă o ofertă pe placul şi buzunarul tău. Uşor de spus, greu de făcut. Specialiştii imobiliari din Craiova spun că o astfel de operaţiune durează între două săptămâni şi o lună, dar termenul se poate prelungi. „Totul depinde de cerinţele fiecărui client, dacă vrea să plece de la un confort inferior la unul superior sau dacă are banii cash sau apelează la un credit ipotecar“, a declarat directoarea de vânzări a agenţiei imobiliare Balint, Corina Dragotă. Potrivit acesteia, pentru a evita surprizele şi a nu se trezi că şi-au vândut locuinţa, dar nu găsesc alta în care să se mute, clienţii ar trebui să prospecteze foarte bine piaţa înainte. „E nevoie de sincronizare. Când vinzi ceva, trebuie să ştii ce vrei să cumperi“, a precizat Dragotă.

E mai bine cu banii în buzunar

Presupunând că ai găsit casa visurilor tale şi vrei să te muţi imediat în ea, principalul obstacol în calea fericirii tale sunt banii. Dacă îi ai pe toţi e foarte bine. Dacă nu, apelezi la un credit ipotecar, situaţie care s-ar putea să nu fie pe placul vânzătorului. „Sunt foarte mulţi oameni care se feresc să vândă prin credit ipotecar. Explicaţia ar fi că aceştia ar trebui să plătească un impozit suplimentar de 3% din valoarea tranzacţiei pentru apartamentele cumpărate mai devreme de trei ani şi sunt mulţi în situaţia asta“, a declarat directoarea de vânzări de la agenţia Balint. Vânzătorii preferă banii jos din motive foarte simple. În primul rând, cel care vinde îşi cumpără, la rândul lui, altă locuinţă, deci are nevoie imediată de lichidităţi. Apoi, este bine cunoscut faptul că sumele din tranzacţiile imobiliare declarate sunt mult subevaluate tocmai pentru a nu plăti taxe mari la notar. Astfel, un apartament cu două camere din centru valorează un miliard de lei în faţa notarului şi două miliarde pe piaţa liberă.