O casă-monument istoric, restaurată cum se cuvine şi decorată cu gust. Un gust diferit, care se găseşte şi în preparatele din meniu, realizate de nimeni altul decât maestrul Petrişor Tănase. Bine aţi venit la 5 Continents, chiar aici, în Craiova.
5 Continents a apărut în peisajul restaurantelor din Craiova la 1 octombrie. Dan Gavrilă, „capul răutăţilor“ în acest demers de a face ceva diferit în materie de localuri din Craiova, are 35 de ani şi lucrează în domeniul auto. Numele restaurantului său e o metaforă pentru ceea ce se găseşte în meniu. „Nu veţi găsi multe mâncăruri de pe fiecare continent, sunt lucruri pe care le-am mâncat pe unde am fost – nu am fost pe toate continentele –, care mie mi-au plăcut şi pe care le-am vrut în meniu“. Cele trei pasiuni ale sale, recunoaşte el, s-au confundat. „Am îmbinat pasiunile mele pentru arhitectură, mâncare şi restaurante. E frumos să ai un loc al tău, pentru că munceşti altfel. Munceşti cu drag, cu spor când e vorba de afacerea ta şi nu te mai uiţi la câte ore aloci, iar locul ăsta te îmbie la muncă“, a spus Dan Gavrilă.
Colaborarea cu Petrişor,
una norocoasă
Nu numai la muncă, ci şi la mâncat. Iar asta cu atât mai mult cu cât în bucătăria restaurantului 5 Continents preparatele prind gust şi culoare din mâinile maestrului Petrişor Tănase. Pe acesta, spune Dan Gavrilă, l-a cunoscut printr-un noroc – un „serendipity“, care este şi numele pe care îl dorea pentru local, dar care, acum, dă doar numele unei salate. Întâlnirea sa norocoasă cu Petrişor s-a petrecut în Bucureşti, când Dan Gavrilă a cerut sfatul unui alt maestru bucătar, care i-a zis să se lase păgubaş. „La început nu era totul conturat, iar banii erau destul de puţini. Restaurantul trebuia să fie doar o berărie. Până la urmă, am ajuns să discut cu Petrişor, care mi-a zis «da, facem, te ajut să lansezi, stau la tine». Are o pasiune pentru asta şi se vede“.
Acesta este al optsprezecelea restaurant la care maestrul Petrişor, primul celebrity chef din România, secretarul general al Asociației Naționale a Bucătarilor și Cofetarilor din Turism şi Maestru al Artei Culinare din România, îşi aduce contribuţia. „Eu fac dezvoltare prin firma mea, cu care am început în anul 1998. Iau unităţi, le dezvolt, implementez standardele profesionale şi vin cu reţete noi, în funcţie de loc. Ideea de cinci continente a fost interesantă, pentru că putem oferi publicului cele mai bune preparate din mâncărurile vechi ale lumii“, explică cu drag simpaticul Petrişor. Tot el spune că, dacă ar fi să recomande ceva din meniu unui client înfometat, care calcă pentru prima dată pragul restaurantului, n-ar şti ce. „Toate sunt bune. L-aş întreba ce ar vrea el să mănânce, asiatic, african, mexican, european. Şi atunci vedem, fiindcă unora nu le place mâncarea asiatică. Îi putem oferi ceva din bucătăria africană, care e asemănătoare cu a noastră, doar că e un pic mai iute. Spre exemplu, tocana din coadă de vacă, un preparat care e fantastic, e preferata mea şi a multora“, conchide Petrişor. Pe maestru îl găsiţi la restaurant, în principiu, de marţea până joia. În rest, acesta a selectat o echipă de bucătari pe care i-a pregătit pentru munca de aici. „Echipa s-a adaptat şi acum e totul OK. Am curaj să-i las singuri“, spune Petrişor zâmbind.
Meniul sentimentelor
Bunătăţile din meniu, toate noi şi gândite de maestrul bucătar şi Dan Gavrilă, sunt prezentate atipic. Nu veţi găsi categorii precum „preparate din peşte“ sau „din pui“, ci… expresii ale sentimentelor. „Mă simt aventuros astăzi“ ne duce cu gândul, evident, la ceva picant sau neobişnuit, străin. „Aş mânca ceva românesc, savuros şi rar“ aminteşte, printre altele, de o ceafă de porc afumată la fum rece, jumătate de cocoşel în ciulama sau cârnaţi de Pleşcoi. Iar dacă îţi spui „Tânjesc după o friptură bună“, există preparate care să-ţi îndeplinească dorinţa.
Un alt aspect interesant este cel al berii, despre care Dan Gavrilă spune că „e cea făcută în 45 de zile. Nu forţat, în opt. Avem bere nemţească, cehească şi avem şi o bere a casei, făcută de importatorul nostru din Cehia“. Să nu uităm şi de cea scoasă pe piaţă cu ocazia împlinirii a 160 de ani de la naşterea lui Caragiale. Licoarea este făcută după o rețetă tradițională, de mult uitată, aceea a fermentației naturale în 45 de zile, şi prinde gust chiar în inima Germaniei, în orașul Memmingen din landul Bavaria.
Că tot vorbeam mai devreme de arhitectură, casa este un monument istoric şi a fost ridicată în 1897. „O mare parte din ea s-a păstrat în stare bună“, recunoaşte Dan Gavrilă, care a renovat-o cu proiect, permisiuni de la primărie şi aviz de la Ministerul Culturii. Şi fiindcă unei astfel de case îi trebuie şi însufleţire, la felul original în care arată localul au contribuit mulţi oameni. „Am lucrat şi cu o domnişoară arhitect, care şi-a pus amprenta asupra interiorului, a decoraţiunilor“. De pe pereţi, ne atrag atenţia nişte păsări care stau ordonate pe nişte fire de înaltă tensiune. Aflăm că nu sunt picturi, ci autocolante. Sub ele, unde începe peretele, răsar firicele verzi de iarbă. „La restaurare am lucrat cu un restaurator din Segarcea, pe care l-am poreclit cu drag Pictoru’. E un om care şi-a făcut studiile ca pictor şi apoi s-a apucat de zugrăveli. Atenţia la detalii se datorează lui. A fost o îmbinare fericită a oamenilor cu talente. Locul trebuie să aibă suflet. Totul e patinat, iar parchetul e cel original. Toată casa e o îmbinare de modern şi vechi“. Şi sigla, desenată pe uşa de la intrare şi pe geamuri, este realizată în acelaşi stil.
Oricât de frumoasă ar fi casa, contează şi lucrurile, dar şi oamenii care o fac să palpite de viaţă. Pe holul de la intrare veţi fi surprinşi să observaţi câteva piese de mare valoare, foarte vechi, printre care o canapea, două fotolii sau un sfeşnic, cu câte un cartonaş galben pe ele. „Lucrăm cu o firmă de antichităţi şi e o îmbinare. Ne face plăcere să ajutăm pe cineva să dea viaţă nouă acestor piese de mobilier. Iar în momentul în care cineva se hotărăşte să le cumpere, noi dăm un telefon şi anunţăm. Singurul nostru beneficiu este că decorează spaţiul“, mărturiseşte Dan Gavrilă.
„Noi suntem aceia
anti-pizza“
Angajaţii localului sunt nişte tineri frumoşi şi comunicativi, care încă învaţă meserie. Cel ce conduce afacerea spune că „am vrut să luăm studenţi, oameni neafectaţi de perversitatea asta a restaurantelor. Nici unul n-a mai făcut ospătărie. Învaţă treptat-treptat şi o să le aducem şi pe cineva care o să îi înveţe şi mai bine. Şi dacă aveţi o reacţie zâmbitoare din partea lor, să ştiţi că nu i-a obligat nimeni. Am riscat un pic la capitolul ăsta, dar nu facem nimic mai mult decât să muncim mai mult ca să îi ajutăm“. În ceea ce priveşte clientela, patronul de la 5 Continents consideră că se adresează unui public un pic mai elevat, „care să aprecieze nu neapărat cantitatea, ci şi gustul mâncării, care e în căutare de ceva nou şi divers. Eu sunt unul dintre oamenii aceia şi m-am plictisit în Craiova de pizza şi de paste. Aş fi nedrept, nu sunt restaurante numai cu pizza şi cu paste, dar noi suntem aceia anti-pizza“. Totuşi, în materie de paste, chiar se gândesc să le introducă în meniu, însă vor fi un pic mai altfel, cu un „je ne sais quoi“ care să le facă diferite.
„Noi suntem ceilalţi“, susţine Dan Gavrilă. Acesta pare să fie motoul acestui restaurant proaspăt deschis în Bănie. Și încă ceva. La 5 Continents nu veţi găsi „mise en place“-uri. „Vrem să fim populari, un fel de cantină în sensul bun al cuvântului“. Oamenii nu trebuie să vină aici şi să le fie frică să pună coatele pe masă sau să fie constrânşi de maniere exagerate. Până acum, lucrurile merg bine. „Mie îmi vin înapoi din sală farfuriile goale şi asta e bine“, conchide triplul pasionat de arhitectură, bucătărie şi restaurante. În mirosul de rulouri vietnameze, salată de avocado, cheesecake şi cu gustul un pic înţepător al sosului de oţet de orez, îndulcit şi iuţit, ne retragem. Soarele bate în geamurile care proiectează pe podea sigla 5 Continents, o călătorie culinară şi un concept nou pentru oraşul nostru.
