La 21 de ani, nu mulţi tineri îşi sacrifică timpul liber ca să practice un sport de performanţă. Pentru o tânără craioveancă, însă, medaliile câştigate la competiţiile naţionale şi internaţionale de scrimă sunt parte din viaţa sa.
Dueluri, asalturi, fandări şi sute de ore de antrenamente. De treisprezece ani, Anamaria Bianca Mitricof face scrimă, un sport nobil, care a urcat-o pe treptele cele mai înalte ale campionatelor din ţară, dar şi din lume. Mereu zâmbitoare, Bianca îşi aminteşte că la scrimă a ajuns dintr-o întâmplare.
„Primul meu antrenor a venit la şcoală şi a întrebat dacă vrem să facem acest sport. Am început din joacă, la opt ani nu mă gândeam la performanţă. Am învăţat destul de repede şi m-au băgat într-o grupă mai mare, unde mi s-a pus spada în mână. De acolo am început să lucrez intens“, a completat Bianca.
Viaţa de sportiv este foarte diferită, iar tânăra a sacrificat mult din plăcerile adolescenţei. Serile de discotecă, ieşirile cu prietenii au fost amânate sau uitate, spada ocupându-i aproape tot timpul liber. Cu privirea hotărâtă, spune că nu regretă deloc alegerea făcută. A fost un drum pe care a trebuit să meargă. „Aveam şi trei antrenamente pe zi. Când vrei să faci performanţă înduri multe, chiar şi bătaie, jigniri. Pe lângă toate bucuriile pe care mi le-a adus scrima, ea m-a mai învăţat să fiu punctuală, disciplinată şi organizată“, a mai spus tânăra.
În costumul de scrimă, Bianca nu mai e la fel de zâmbitoare. Îşi analizează câteva secunde adversarul. Fără să lase garda jos, trimite spada rapid şi precis. Loviturile pe care le-a încasat la rândul său au lăsat semne pe corpul ei.
Scrimă şi Medicină
Pe lângă scrimă, Bianca este studentă la două facultăţi: Medicină şi Kinetoterapie. Acum, viaţa de student are prioritate, sportul trecând pe locul doi. Deşi ar fi dorit să ajungă la Jocurile Olimpice, tânăra spune că pentru asta trebuie să sacrifici şi mai multe, iar scrima nu îţi oferă stabilitate financiară.
„Nu o să renunţ la campionatele naţionale, dar nu mai pot să mă antrenez ca înainte. Vreau să fac medicină de recuperare şi pentru asta trebuie să studiez mult. Kinetoterapia e, de asemenea, ceva care îmi place. Mă regăsesc în tot ce fac“. Bianca spune că vrea să ajute oamenii din jurul său, iar meseria pe care şi-a ales-o îi dă această posibilitate. Chiar şi în altă ţară, acolo unde scrima este „văzută mai bine“, ea ar fi ales acelaşi lucru. „Peste ani aş vrea să particip la un concurs de veterani, să vin cu familia mea şi să le arăt copiilor ce făceam eu la vârsta lor. Ar fi un moment frumos“, a concluzionat tânăra.
