Sfârşitul lumii a fost, este şi va fi una dintre cele mai dezbătute teme şi pe seama căreia s-au făcut numeroase pariuri ori au curs râuri de cerneală despre teorii din ce în ce mai fanteziste, de la meteoriţi şi până la furtuni solare
Care însă dintre aceste catastrofe are cele „mai mari şanse“ de a sta la baza dispariţiei speciei umane de pe faţa pământului? Site-ul ilsussidiario.net a trecut în revistă cele mai „populare“ teorii despre sfârşitul lumii, pentru a-şi ajuta într-un fel sau altul cititorii să înţeleagă modul în care aceste fenomene naturale ar putea duce la dispariţia lumii aşa cum o ştim cu toţii sau dacă este vorba de nişte scenarii mai degrabă SF.
Meteoriţi
şi asteroizi
Uriaşele bucăţi de rocă prăbuşite din spaţiu au creat scenarii palpitante pentru filme SF din anii ‘90, de la „Armageddon“ până la „Deep Impact“. „Ipoteza lui Alvarez“, potrivit căreia dinozaurii ar fi dispărut din cauza unui asteroid care a intrat în coliziune cu Terra, a suscitat un val de polemici odată cu publicarea pentru prima dată în 1980 a acestei teorii. Însă, de atunci, toată lumea a început să se resemneze cu ideea şi a acceptat faptul că această coliziune cu un meteorit ar putea sta cu adevărat la baza dispariţiei întregii populaţii de dinozauri în urmă cu peste 65 de milioane de ani. Ultima dată când un corp ceresc a lovit Terra, provocând daune considerabile, a fost în 1908, când un obiect neidentificat, despre care mulţi cred că ar fi fost un meteorit de dimensiunile unei clădiri de zece etaje, a explodat deasupra Siberiei, doborând la pământ 80 de milioane de pomi pe o suprafaţă de 2.000 de kilometri pătraţi, în apropiere de râul Tunguska.
Potrivit specialiştilor ruşi, un asteroid numit „Apophis“, care măsoară, din câte se pare, cât două terenuri de fotbal, ar urma să lovească Pământul pe 16 aprilie 2036. În realitate însă, şansele sunt destul de mici – aproximativ una la 233.000.
Exploziile solare
O explozie solară are loc atunci când energia magnetică a crescut în atmosfera solară, fiind astfel nevoie să se elibereze într-un fel sau altul. Frecvenţa exploziilor solare variază, de la câteva pe zi la mai puţin de una într-o săptămână în perioadele „tăcute“ ale Soarelui.
Cantitatea de energie pe care o emană este egală cu 100 de bombe cu hidrogen, care ar exploda în acelaşi timp, sau cu zece milioane de erupţii vulcanice. Razele X şi ultravioletele emise de exploziile solare pot cauza furtuni de radiaţii care să afecteze ionosfera Pământului, iar acest lucru s-ar traduce prin blocaje în ceea ce priveşte comunicaţiile peste tot în lume. Punctul culminant al activităţii solare, susţin specialiştii, va avea loc peste doi ani, în 2013.
Inversarea polilor
Potrivit unei teorii dezminţite de specialişti, vechii mayaşi ar fi prevăzut că, în 2012, inversarea polilor magnetici ai Terrei va duce la o serie neîntreruptă de dezastre. Deşi nu s-au referit la anul 2012, alţi oameni de ştiinţă au vorbit la rândul lor de o schimbare a poziţiei Polului Nord cu cea a Polului Sud, iar cel mai cunoscut dintre aceştia a fost, fără îndoială, Albert Einstein. În plus, potrivit unui studiu realizat în 2006 la Princeton University, geologul Adam Maloof a declarat că polii magnetici ai Terrei s-ar fi inversat deja. Specialiştii au descoperit că, în urmă cu 800 de milioane de ani, Polul Nord s-ar fi aflat în mijlocul Oceanului Pacific, iar în acea epocă Alaska era undeva în Sud.
Erupţiile supervulcanului
Potrivit vulcanologilor, ultimul supervulcan care a erupt a fost Toba din Sumatra, Indonezia, cu 75.000 de ani în urmă. Cantităţi importante de cenuşă şi bioxid de sulf au ajuns în atmosferă, temperatura globală scăzând cu 21 de grade. Acum specialiştii vorbesc despre posibilitatea unei noi erupţii a unuia dintre cei mai mari vulcani preistorici cunoscuţi, Yellowstone din Wyoming.
Încălzirea
globală
Dacă temperatura medie a Terrei continuă să crească în acelaşi ritm cu cel care a fost înregistrat în ultimii 50 de ani, faţa planetei, aşa cum o cunoaştem, s-ar putea schimba dramatic. Potrivit unui scenariu apocaliptic pus la punct de Intergovernmental Panel on Climate Change (Ipcc), până în 2100, dacă temperatura va creşte cu şase grade, pădurile ar dispărea, terenurile fertile ar fi distruse, la Londra ar fi la fel de cald ca în Cairo, iar calitatea aerului ar fi atât de proastă încât ar afecta sistemul respirator al oamenilor.
