Start la cumpărăturile pentru şcoală

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Pregătirile pentru noul an şcolar nu au fost uitate. Elevii însoţiţi de părinţi au dat o raită prin magazine pentru a-şi umple birourile cu cele necesare.

Deşi mai sunt două săptămâni până la deschiderea oficială a noului an şcolar 2007-2008, febra cumpărăturilor pentru şcolari a început. Pentru a nu lăsa achiziţionarea de rechizite şi haine pentru cei mici pe ultima sută de metri, părinţii au dat buzna în magazine, pentru a se aproviziona. După ce şi-au încărcat plasele cu pixuri, stilouri, creioane, caiete, acuarele, penare, ghiozdane, dar şi hăinuţe, craiovenii au cheltuit câteva sute de lei. Totuşi, oamenii nu s-au plâns când a venit vorba de investiţii în educaţia odraslelor.

Într-un magazin specializat de papetărie din Bănie ieri era zarvă mare. Şcolarii fermecaţi de ofertele tot mai atrăgătoare de pe rafturi puneau în coşuri tot felul de caiete desenate. Nici preţurile nu erau cu mult mai mari decât anul trecut, după cum apreciau părinţii. Spre exemplu, preţul unui caiet dictando simplu pornea de la 0,4 lei, iar în cazul în care se opta pentru unul asemănător, dar parfumat sumele începeau de la 1,44 lei. Un penar neechipat putea fi găsit şi la 2 lei, putând ajunge la 17 lei. Pentru a-şi atrage clienţii, comercianţii le ofereau craiovenilor şi o gamă de penare cu tot felul de accesorii, printre care se numărau carioci, creioane colorate, pixuri sau ascuţitoate. Nici capitolul desen nu era mai prost reprezentat şi aici vânzătorii afişând tot felul de oferte.

„Am făcut cumpărături de 200 de lei, în prima etapă, caiete şi alte rechizite, urmând să facem acasă un inventar să vedem ce i-ar mai trebui celui mic. E în clasa a IV-a. Cred că trebuie să mai punem deoparte nişte bani şi până când începe şcoala să avem tot ce ne trebuie. Preferăm să mergem la început de an să luăm mai multe decât să cumpărăm de fiecare dată când are nevoie de un pix sau un caiet“, a spus Mariana F., mama unui şcolar.

După ce şi-au asigurat copiii că vor avea cele necesare, părinţii se orientau către magazinele de haine, unde mai lăsau la casierie câteva sute de lei, în funcţie de preferinţele copiilor. Cum uniforma nu mai e la modă, ţinutele sunt lăsate la latitudinea elevilor care încearcă că iasă în evidenţă, în funcţie de posibilităţi.

Nici ghiozdănele nu au fost uitate, copiii optând pentru diverse modele cu desene. Unul dintre cele mai ieftine ajungea la 20 de lei, însă părinţii cu dare de mână preferau să le cumpere copiilor ghiozdănele de firmă.