Pe 20 iunie a împlinit 12 ani. Este pasionat de limba română, fotbal şi jocurile pe calculator. Este singurul copil din România care este pregătit de maestrul Gheorghe Zamfir.
Răzvan Popescu este singurul copil pregătit de maestrul Gheorghe Zamfir. Micuţul naist s-a născut în Târgu Jiu, în urmă cu 12 ani, şi de la cinci ani cântă la orgă. Timiditatea este una dintre caracteristicile sale, asta până când se obişnuieşte cu oamenii din faţa sa. „Îmi place să cânt la nai şi la orgă, mi-a plăcut încă de mic. La Şcoala Populară de Artă am învăţat să cânt la nai, de patru ani ştiu să cânt la acest instrument. Este mult de muncă, dar important este că îmi place“, a spus Răzvan.
Ochii săi căprui sclipesc de fiecare dată când vorbeşte despre lucrurile care îi plac: muzica, fotbalul, jocurile pe calculator, ieşirile la ţară, la bunicii săi. „Cu bunicul său vorbeşte foarte mult, în special despre gramatica limbii române. Sunt pasionaţi amândoi. Se plimbă prin livada de pomi fructiferi şi vorbesc. Ar sta ore-n şir la poveşti“, a spus Ileana Popescu, mama copilului. Profesoară de fizică şi chimie, este foarte mândră de fiul său, de care este şi extrem de apropiată: „Suntem cei mai buni prieteni“, spune ea, uitându-se cu dragoste la Răzvan.
Prima pasiune: orga
Talentul şi urechea muzicală le-a moştenit de la membrii familiei sale. Mama sa îşi aminteşte cu nostalgie că Răzvan nu prefera jucăriile atunci când era mic: „Când ne-am dat seama că are ureche muzicală, l-am dus la un profesor. Să înveţe să cânte la un instrument. Mama mea voia să cânte la vioară, a încercat, dar nu i-a plăcut. Voia un instrument la care să poată cânta în timp ce stătea jos, pe scaun. A vrut pian şi a descoperit că îi place foarte mult orga. A început să cânte la orgă la cinci ani şi nu s-a jucat cu nici o jucărie, ci doar cânta. Se juca la orgă. Acum se mai joacă pe calculator, să recupereze acea perioadă“, a spus Ileana Popescu. Naiul l-a descoperit abia după doi ani şi ceva. „Profesorul Ştefan Popescu a avut o răbdare imensă cu fiul meu. Copilul ţine mult la mentorul său, el este cel care i-a pus, efectiv, acest instrument în mână. Cel care a sădit această dragoste şi cel care i-a cultivat talentul. Au exersat foarte mult, a fost greu, Răzvan mai are multe de învăţat, dar lui Ştefan Popescu îi datorează foarte multe“, a precizat Ileana Popescu. La un an după ce a început pregătirea la nai cu Ştefan Popescu, Răzvan a participat la primul său festival. „De la Festivalul «Pe fir de baladă» m-am întors cu diploma locului întâi. Am fost bucuros, muncisem mult alături de domnul profesor Popescu. Era o reuşită importantă“, a povestit micul naist. De atunci, în fiecare an a participat la mai multe concursuri şi manifestări culturale, organizate mai ales de Şcoala Populară de Artă, unde Răzvan este elev.
Singurul copil pregătit de maestrul Gheorghe Zamfir
Anii au trecut foarte repede, iar Răzvan s-a lăsat cucerit de frumuseţea melodiilor interpretate la nai. Şi-a dorit să înveţe din ce în ce mai multe, să performeze la acest instrument. În iarna anului 2006, copilul şi familia sa au făcut un drum la Bucureşti. „Am hotărât să luăm legătura cu impresarul lui Gheorghe Zamfir, ştiam că maestrul era la Bucureşti, iar noi aveam drum spre Capitală. Am stabilit o întâlnire şi ne-a primit. L-a văzut şi l-a ascultat pe Răzvan. A spus că are talent şi că nu a văzut de multe ori aşa ceva. Maestrul a hotărât să mergem la Bucureşti o dată pe lună să-l pregătească pe Răzvan. A fost încântat de talentul copilului“, îşi aminteşte mama. De la prima întâlnire cu maestrul naiului românesc, Răzvan Popescu a plecat cu un gust amar: „A fost o întâlnire dură. Maestrul Zamfir s-a luat de mine, de felul cum cântam, în ciuda faptului că a zis ca sunt talentat. Îşi doreşte să ating perfecţiunea, este un perfecţionist. A fost foarte exigent, foarte dur, nu puteam trece mai departe decât dacă executam foarte bine ceea ce-mi cerea dumnealui. Ceea ce era destul de greu. Am plâns, dar am reuşit să fac tot ce mi-a cerut. Am plecat plângând de la acea primă oră de pregătire şi i-am spus mamei că nu o să mai pun niciodată mâna pe nai“, a povestit Răzvan.
„Am fost norocos că m-a primit şi că vrea să mă pregătească“
Hotărât să nu mai calce în sala unde avusese loc prima întâlnire, aşa a plecat de la Bucureşti copilul-naist. Zilele au trecut şi mama a dus muncă de lămurire cu Răzvan: „Am înţeles mai târziu că trebuia să merg la toate întâlnirile cu Gheorghe Zamfir. Mi-am spus: am fost norocos că m-a primit şi că vrea să mă pregătească. Mama a stabilit o nouă întâlnire cu el, a fost mult mai bine. Maestrul a fost mai apropiat de mine decât prima dată, mai deschis. A mai coborât ştacheta, cum spune mama. O şedinţă durează între două şi trei ore, în care stau numai în picioare, pentru că Gheorghe Zamfir ţine foarte mult la ţinută. Înseamnă mult şi mai pune accent pe fazele pregătitoare ale unei melodii, pe încălzire, pe exerciţiile de respiraţie.
Dar sunt norocos pentru că îl am pe domnul Ştefan Popescu, cel care m-a învăţat alfabetul naiului şi acum iau lecţii de la maestrul Zamfir“, a spus Răzvan. La un an de la prima întâlnire, atunci când Gheorghe Zamfir a fost declarat Doctor Honoris Causa al Universităţii „Constantin Brâncuşi“ din Târgu Jiu, Răzvan Popescu a concertat la festivitatea decernării titlului.
