Idei ce prind contur transformându-se în piese de vestimentaţie de o înaltă eleganţă şi rafinament. În spatele lor o adevărată echipă, ce-şi şterge sudoarea în atelierul de creaţie. O nouă colecţie va prinde viaţă, un nou show le va găzdui astăzi.
Un festival de modă. Două săptămâni până când gongul va bate începerea show-ului. Şi colecţiile va trebui să lucească în lumina reflectoarelor. Să încânte şi să cucerească. Aşa că e forfotă mare în atelierele de creaţii. Colecţia de piele toamnă – iarnă 2007 trebuie să fie gata. Ultimele creaţii se nasc acum. O revistă de specialitate stă pe o măsuţă. A fost folosită ca sursă de inspiraţie. A încântat-o doar buzunarul acela, care ar merge de minune pe haina aceea din piele cu guler din blăniţă, gândeşte creatoatea Izabela Andrei. Soţul, un fin observator al detaliilor, o încuvinţează, dând din cap, mulţumit fiind că a fost deosebit de inspirat când a îmbogăţit magazia cu materiale, piele şifonată, lăcuită, velurată, cu imprimeuri de „croco“ şi şarpe, toate aduse de peste hotare. S-a felicitat şi pentru accesoriile pe care le-a ales cu soţia, tot de peste mări şi ţări, căci astăzi se potrivesc de minune la ţinutele de colecţie.
O nouă zi, o altă piesă de colecţie
Astăzi o altă piesă se va naşte. Ideea va fi împărtăşită băiatului care realizează tiparul. De aici încolo colaborarea devine cuvânt de ordine. Se adună în jurul mesei şi se consultă. Se întocmeşte uşor tiparul. Îşi face intrarea în scenă şi maistrul marochiner. Se pun de acord în privinţa modelului. Ultimele detalii sunt puse la punct aşa că se trece la lucru. Pielea este adusă din depozit. Are loc o selecţionare atentă, căci „pielea pentru croit se pigmentează, ea trebuind să aibă porii asemănători“, ne mărturisesc soţii Andrei. Toată lumea îşi calculează exact mişcările, căci este vorba de un material foarte scump, şi în plus pielea nu se mai poate recupera. Tiparul este întins. Se începe croirea piesei. Se vrea o frumoasă haină de piele. După confecţioneri, intră în scenă pregătitorii, cei care fac lipiturile. Îi urmează îndeaproape lucrătorii care se ocupă de şlefuire, pregătirea materialului pentru o altă operaţiune. Alte mâini, un alt drum: spre maşina de cusut. Cea specială, din sala de cusut, aceea prevăzută cu un ac special. Haina începe să prindă contur, căci au intrat în scenă acul şi aţa specială din poliester. Îşi face apariţia şi căptuşeala. Are aceeaşi nuanţă ca şi pielea. Trebuie să se completeze perfect una pe alta, să formeze un tot unitar, să încânte şi să cucerească. Câţiva paşi până la linia care anunţă finalul cursei. Şi totuşi, alte mâini o iau la pipăit. Sunt cele ale creatoarei. Haina este întoarsă pe toate părţile. Este supusă unei analize atente. Vine şi verdictul: „Ar mai trebui adăugată o blăniţă la guler. Tot mov“. Lumea cade pe gânduri, fiecare imaginându-şi piesa cu noul accesoriu propus. Ca la un semn, toată lumea aprobă. O dată viza acordată se naşte o altă idee. „Şi câte un buzunar la piept ar fi potrivit, dintr-o nuanţă cu câteva tonuri mai închise“. Din nou câteva momente de gândire şi apoi răspunsul. Afirmativ. Un fermoar în faţă şi haina de piele e, în sfârşit gata. E aşezată pe umeraş, în aşteptarea manechinului care o va face să strălucească în lumina reflectoarelor. Poate va ajunge vedeta colecţiei. Cine ştie? Creatoarea nu are pace. Mai aruncă o ultimă privire piesei care s-a născut astăzi. Simte că lipseşte totuşi ceva. Nu ştie ce. Luna bate deja în geam. Atelierul este gol. Stinge lumina şi părăseşte încet încăperea. Poate mâine va găsi piesa care lipseşte din puzzle. Şi ca o sclipire, ideea vine. O poşetă cu câteva aplicaţii de pietre swarovski ar completa perfect ţinuta.
Ultimele detalii
Soarele de abia îşi arată capul dintre nori. Izabela Andrei i-o luase înainte. Schiţase deja poşeta ce avea să însoţească haina pe podium, să-i completeze strălucirea. Aşa că, atunci când lucrătoarele şi maistrul marochiner au păşit în atelier, pielea pentru viitoarea poşetă era deja pregătită. Toată lumea a înţeles ce are de făcut. Nici o întrebare. Ajunseseră să se înţeleagă din priviri. Pregătitorii aşteptau să facă lipiturile, tot asftel cum piesele croite se odihneau undeva pe masă, căci tocmai ce trecuseră prin istovitoarea operaţiune de şlefuire pe margini. Maşina avusese timp să se odihnească peste noapte, aşa că acum aştepta să coasă bucăţile din piele. Poşeta prindea contur. Lumea aştepta cu sufletul la gură produsul finit. Se adaugă câteva accesorii, la modă. Totul avea să sclipească o dată cu ataşarea pietrelor swarovski. Tot ele aveau să accesorizeze şi deux piece-ul din piele albă, aflat la mare concurenţă cu hăinuţa cu blăniţă la guler. Colecţia îşi adunase ultimele piese. Gongul putea să bată începerea show-ului, căci ele cu siguranţă vor străluci acolo sus şi vor fura aplauzele celor din sală.
