Clubul CS Universitatea Craiova a avut două spadasine în echipa României, care la sfârșitul săptămânii trecute urcau pe podium la Europene, spre surprinderea multora. Raluca Sbîrcia, craioveancă get-beget, și Adela Danciu, transferată de curând la clubul oltean au contribuit la cucerirea medaliei de bronz. Într-un interviu acordat Gazetei de Sud, Raluca Sbîrcia a vorbit despre competiția de la Tbilisi și a mărturisit că, deși antrenorul care a format-o, Dumitru Popescu, nu se mai află printre noi, simte că o ajută în tot ceea ce face.
Gazeta de Sud: Raluca, au trecut câteva zile de când ați cucerit medalia de broz la Europene. Cum vezi acum ce ați realizat voi la Tbilisi, într-o formulă nouă de echipă, după ce fetele care în vară cucereau titlul olimpic s-au retras?
Raluca Sbîrcia: Referindu-ne la întrecerea pe echipe, mi s-a părut că a fost ziua noastră. Ne doream foarte mult să intrăm în primele patru formații, dar nu ne așteptam. Dacă băteam Rusia în semifinale, poate chiar câștigam aurul. Surpriza cea mai mare ar fi fost asta! Probabil nimeni nu se aștepta să câștigăm nici meciul cu Estonia, dar ne-am adunat și ne-a ieșit. Adversarele noastre din finala mică au intrat cu prea multă încredere în meci, au văzut că suntem mai mici. Probabil că de aia au și luat bătaie.
„Foarte multe persoane nu au crezut în noi“
GdS: Ați surprins pe toată lumea cu această medalie. Care este povestea ei?
R.S.: Au fost foarte multe persoane care nu au crezut în noi, ni s-a zis tot timpul că nu o să facem nimic, dar asta ne-a ambiționat atât de mult încât voiam să demonstrăm că se poate. Am crezut mult în noi și am reușit. Bineînțeles, ni s-a părut mult mai greu față de perioada în care erau și fetele mai mari. Înainte era puțin mai ușor, aveam acolo pe cineva de bază, în care aveam încredere sută la sută. Acum a trebuit să muncim mult mai mult, ne-am încurajat pe rând.
GdS: Ana Maria Brânză Popescu, cea care înainte de retragere era nr. 1 în echipa României, și-a cerut iertare că nu a crezut în voi, că puteți lua medalie. Cum ți se pare gestul ei?
R.S.: Nu e singura care nu a crezut. Mai mult de 50 la sută din toți oamenii nu au crezut. Chiar cei care erau lângă noi.
GdS: Și la nivelul băncii tehnice a avut loc o schimbare după Rio. Dan Podeanu nu mai este la lot, iar antrenor principal a devenit George Epurescu, cel care era secund. Tu ești de ceva ani la lot, cum ți se pare această schimbare, să muncești cu George Epurescu?
R.S.: Eu sunt din 2011 la lot. Domnul Epurescu a fost tot timpul antrenorul nostru, doar că era secund. Ne cunoștea, a fost un pic mai greu la început. Mă bucur foarte mult pentru el. Chiar e medalia lui sută la sută.
GdS: La individual ai fost eliminată de colega ta de la lot, Amalia Tătăran. Te așteptai la o clasare mai bună?
R.S.: La individual a fost foarte greu, vin cele mai bune. Câte patru din fiecare țară. Am întâlnit-o pe colega mea, Amalia, cu care mă antrenez zilnic. Putea câștiga oricare. Am avut și puțin ghinion.
GdS: Cum te-ai simțit la sosirea în țară? V-a așteptat multă lume la aeroport, cu flori, jucării de pluș.
R.S.: Nu ne așteptam să vină atâta lume. Nu prea îmi plac mie chestiile astea cu televiziuni, interviuri, dar a fost foarte frumos.
GdS: Nu aveți deloc timp de respiro, pentru că luna viitoare veți merge la Mondiale. Ce program aveți acum?
R.S.: Așa este. Acum vom pleca în cantonament la mare, la Mamaia, după aia în Poiana Brașov, două săptămâni, apoi la Mondiale, în Germania.
Cu fratele, la toate competițiile
GdS: De foarte mulți ani mergi la competiții alături de fratele tău mai mare, Alin, și el legitimat tot la Universitatea. Cum este?
R.S.: Este ceva unic, să fim amândoi la competiții importante. Acum el s-a clasat mai bine decât mine la individual, pe locul 18. Eu fac 28 de ani, el este mai mare cu cinci ani. Avem multe medalii acasă. Nu le-am numărat niciodată. Sunt destule, nu mai știu care sunt ale mele și care ale lui.
GdS: Care este antrenorul care ți-a marcat cariera, una de 18 ani?
R.S.: Dumitru Popescu. A fost ca un al doilea tată pentru mine, pentru fratele meu și ceilalți colegi. Îmi pare rău că nu este să se bucure împreună cu mine pentru acest rezultat, dar știu că de acolo, de Sus, m-a ajutat și mă ajută în continuare.
GdS: Jumătate din echipa României de spadă este de la CS Universitatea? Este posibil să deveniți în curând numărul 1 în țară?
R.S: Era și anul ăsta posibil, dar cele de la Steaua s-au temut şi au împrumutat două sportive din Ucraina, altfel aveam șanse să câștigăm.
Dorian Pârvan, mândru de fetele de la CS Universitatea
Dorian Pârvan este antrenorul fetelor de la CS Universitatea, iar Alin Sbîrcia și colegii săi sunt pregătiți de Radu Podeanu, fiul reputatului Dan Podeanu. Dorian Pârvan este mândru că două dintre elevele sale au urcat pe podiumul European, având în vedere că echipa este nouă, iar adversarele au fost unele redutabile. Estonia era deținătoarea titlului european. „Sunt foarte mândru de ele, s-au motivat și au creat o surpriză uriașă. În formula asta, le pot călca pe urme celor mari, ușor, ușor. Jumătate din medalii au ajuns la CS Universitatea. Sunt foarte mulțumit că am fost inspirat cu transferul Adelei Danciu, care a confirmat. La individual, se putea puțin mai bine“, a spus Dorian. Și el fost elev al regretatului Dumitru Popescu, Pârvan a ținut să evidențieze contribuția lui „Maître“ la formarea lor ca sportivi, apoi ca antrenori. „Cu siguranță a fost mândru de noi și regretul nostru este că nu a mai trăit să vadă aceste rezultate, o mare parte i se datorează. Baza a pornit de la el, restul, modelarea se face, dar dacă nu ai o bază sănătoasă, pe măsură ce înaintezi va fi mult mai greu“.
