O constatare simplă n-am auzit în aceste zile, când toate televiziunile stau cu ochii țintă pe Dan Diaconescu și guvern, comentează fleacuri senzaționale, cum ar fi grosimea teancurilor de euro, sau deviază de la fondul problemei. Anume: privatizarea Oltchim, prima acțiune de anvergură a guvernului Ponta de la instalarea sa în funcție în urmă cu cinci luni, s-a încheiat cu un lamentabil eșec. Pentru acest rușinos rateu, primii care trebuie să răspundă politic sunt premierul Victor Ponta, ministrul economiei, Daniel Chițoiu, și ministrul finanțelor, Florin Georgescu.
Nu poate fi scos răspunzător doar șeful privatizărilor, ciudatul domn Vulpescu. Cum să admiți că o privatizare strategică s-a dus de râpă exclusiv din cauza unui funcționăraș de rangul doi? Răspunderea administrativă și politică pentru incapacitatea de a organiza privatizarea unui combinat chimic cu peste 3.000 de angajați revine premierului Victor Ponta, ministrului economiei, Daniel Chițoiu, și ministrului de finanțe, Florin Georgescu.
E bizar să-i vezi pe liderii USL, Antonescu și Ponta, executând artistic Marea Fofilare: declară senini că guvernul și-a făcut datoria, că Acarul Paun va zbura de la privatizări și că Diaconescu, Videanu și Băsescu sunt de vină pentru circul de prost gust de la televizor, că lor, celor care au puterea, nu li se poate imputa nimic. Că ei și consultantul american nu puteau visa că un populist ca Diaconescu va falsifica acte, va inventa finanțatori și va flutura speranțe deșarte pe sub nasul muncitorilor doar pentru a mai sălta câteva procente în sondaje. Parțial adevărat, restul e fofilare.
În timp ce liderii USL se derobează de orice răspundere, eșalonul doi din partidele lor plus cozile de topor de la televizor se măcelăresc reciproc. Liberalii cer socoteală ministrului pesedist de finanțe, ziariștii de la Antena 3 îl toacă mărunt pe Victor Ponta, iar pesediștii nu știu cum să arunce pisica moartă peste gardul PDL. Sigur că Dan Diaconescu are răspunderea lui, inclusiv penală dacă e cazul, dar autorii dezastrului sunt cei care au decis prost, nu speculantul fără scrupule al acestor stângăcii și erori de guvernare. Iar autorii, cum spuneam, se extrag discret, ajutați de televiziuni, de pe o scenă pustiită de prostie și incompetență, unde au mai rămas doar câteva mii de muncitori cu buzele umflate și fără speranță.
De cealaltă parte, Vasile Blaga și Adriean Videanu dau cu premierul de pământ, îl acuză la rândul lor de cârdășie cu Dan Diaconescu și deplâng soarta muncitorilor de la Oltchim. În paranteză fie spus, sub guvernarea Boc datoriile Oltchim au crescut cu 200 de milioane de euro, clientela de partid s-a îngrășat din produsele combinatului și l-au preluat director la combinat pe eternul Constantin Roibu, marele supraviețuitor sub toate guvernele din ‘90 încoace. Liderii PDL încearcă și ei Marea Fofilare, deși nu prea au căderea să țină predici pe subiectul Oltchim. Fosta guvernare a eșuat să facă ordine la Oltchim, tot din cauza incompetenței, lipsei de voință politică, intereselor de partid.
Însă, guvernul Ponta conduce astăzi România, nu opoziția. Acest guvern are de dat socoteală acum. La prima acțiune notabilă în plan economic, cabinetul Ponta a dat proba propriei incompetențe. De la instalare încoace, guvernul Ponta n-a mișcat mare lucru. Ocupați cu demiterea președintelui Băsescu, liderii USL au lăsat economia de izbeliște, în ciuda apelurilor disperate lansate de specialiști. Când s-au decis totuși să facă ceva, primele mutări s-au dovedit catastrofale.
Guvernul s-a grăbit cu o privatizare pe care FMI nu a cerut-o. FMI a solicitat ca până în septembrie să fie demarate procedurile, nu să fie desemnat un câștigător. A renunțat apoi la conversia datoriilor în acțiuni, mișcare ce putea face mai atractivă vânzarea Oltchim, pe motiv că acționarul minoritar putea bloca oricând toată acțiunea în instanță, iar privatizarea ar fi întârziat.
În consecință, a scos la vânzare combinatul și datoriile separat, ceea ce a făcut ca potențialii mari investitori să stea deoparte. Condițiile vagi puse în caietul de sarcini, absența unei scrisori de garanție bancară și alte precauții minimale pe care orice stat diligent le ia atunci cand își scoate o parte din avere la mezat i-au oferit lui Dan Diaconescu nesperata șansă de a deveni personaj principal într-un film cu mulți proști.
Acum, când filmul s-a încheiat, toți proștii care au făcut posibil acest film ridicol fac pe deștepții acuzând personajul principal că le-a stricat distracția. Cum rămâne însă cu responsabilitatea celor care, repet, la prima lor ieșire în lume s-au comportat ca niște ageamii făcuți din vorbe de un șarlatan isteț? În mod normal, un rateu de asemenea proporții la guvernare trebuia să ducă la o mică remaniere în zona economică, schimbați urgent miniștri de la Finanțe și Economie. Numai că acest lucru ar fi însemnat recunoașterea propriilor greșeli cu două luni înainte de alegeri, ceea ce USL sigur că nu-și permite. Din acest motiv, asistăm la Marea Fofilare, operațiunea tipică politicienilor români care fug de răspundere învinși fiind de un iresponsabil. Și de propria prostie.
Dan Tapalagă
HotNews.ro
