Un studiu american recent a creionat un portret-robot al reprezentanţilor tinerei generaţii, care au „mâncat internet pe pâine“: nu ştiu să evalueze credibilitatea unui site şi se lasă mereu convinşi de primele rezultate afişate de motorul de căutare.
Dependenţi de Google, confuzi şi incapabili să evalueze credibilitatea unei pagini de internet. Cam acestea sunt, potrivit unui studiu american, caracteristicile în linii mari ale tinerilor internauţi care folosesc reţeaua mondială virtuală pentru cele mai multe dintre documentările lor. Motoul lor ar putea fi „In Google We Trust“ – „Ne încredem în Google“, având în vedere că motorul de căutare este cel care, în cele mai multe dintre cazuri, îi ajută să stabilească lucrurile în care cred şi să îşi clarifice dubiile. Şi, ca şi cum nu era suficient, mulţi dintre internauţi se lasă convinşi orbeşte de site-uri de renume şi de rute de navigare deja parcurse, renunţând la fiorul descoperirilor în favoarea lenei mentale. Acest portret-robot al reprezentanţilor generaţiei „digitale“, crescuţi cu jocuri la computer şi nicidecum cu păpuşi sau maşinuţe, a fost realizat de specialişti de la Universitatea Northwestern din Chicago.
Mecanismele „încrederii“
În acest studiu dat publicităţii de revista International Journal of Communication, cercetătorii au analizat mecanismele „de încredere“ care îi ghidează pe internauţi atunci când caută informaţii în reţea. Una dintre cele mai îngrijorătoare tendinţe este aceea de a nu face distincţia între paginile recomandate şi link-urile publicitare, precum şi lipsa tot mai mare de interes pentru autor. De altfel, în opinia multor specialişti, această lipsă de interes stă la baza altui fenomen tipic pentru „generaţia internet“: copierea şi lipirea fără nici o reţinere, „simptom“ al unui concept de plagiere nou-apărut. În opinia specialiştilor, pentru tineri este tot mai dificil să estimeze veridicitatea informaţilor găsite pe internet şi, în plus, mulţi dintre ei nu consideră că este obligatoriu să verifice corectitudinea datelor găsite. Este foarte probabil ca această problemă să depindă de însăşi structura prezentării on line, care afişează toate informaţiile în acelaşi tip de format. Din punct de vedere optic, o pagină web rămâne o pagină web, indiferent dacă este vorba de un articol dat publicităţii de o comisie ştiinţifică sau de blogul unui internaut care se crede mare cunoscător într-un anumit domeniu. Tocmai din acest motiv, motoarele de căutare dobândesc în mintea tinerilor acelaşi rol care, într-o vreme, era rezervat enciclopediilor: acela de a ordona informaţiile.
Superputerile unui motor de căutare
„Aşa scrie pe Google!“, sau „E adevărat, am citit şi pe Google“ sunt doar câteva dintre răspunsurile tipice ale celor 1.000 de tineri cu vârste cuprinse între 18 şi 20 de ani care au fost intervievaţi pentru acest studiu. În opinia specialiştilor, astfel de afirmaţii demonstrează faptul că motoarele de căutare au devenit tot mai importante pentru a defini percepţia în legătură cu ceea ce este considerat a fi mai mult sau mai puţin credibil. „În esenţă, nume precum Google, Yahoo, Bing sau Wikipedia au devenit echivalentul tradiţionalelor enciclopedii. Tinerii au tendinţa să se încreadă orbeşte în capacitatea acestora de a furniza mereu şi oricum cele mai relevante informaţii“, au explicat specialiştii. Potrivit unui sondaj realizat de Pew Research Center, peste 70 la sută dintre tinerii sub 30 de ani consideră motoarele de căutare ca fiind „surse de informaţii complete şi imparţiale“, chiar dacă 62 de procente au recunoscut că nu ştiu să facă distincţia dintre legăturile publicitare şi link-urile aflate în prim-plan.
Încredere oarbă
După cum era de aşteptat, ordinea în care sunt afişate rezultatele joacă un rol special în modul de percepere a credibilităţii informaţiilor. Potrivit studiului realizat de specialiştii de la Universitatea Northwestern, mai mult de un sfert dintre tineri au încredere în primul site care apare pe listă. În unele cazuri, respondenţii au declarat explicit că ei consideră motorul de căutare ca fiind relevant pentru nivelul de credibilitate al unei informaţii, fiind mai important chiar şi decât site-ul care furnizează informaţia. Printre altele, acest fapt demonstrează o cunoaştere precară sau inexistentă a mecanismelor care determină ordinea de vizualizare a rezultatelor, cum ar fi, de exemplu, PageRank, algoritmul regulator al Google-ului. În fond, este vorba despre diferenţa dintre „popularitatea“ şi „credibilitatea“ unei pagini web. Instrumente precum PageRank ordonează paginile în funcţie de numărul legăturilor lor, iar acest lucru este un indice al credibilităţii, însă, pe de altă parte, nu este o garanţie a calităţii.
Când autorul dispare
„Există şi un alt aspect care indică încrederea tinerilor în motoarele de căutare: faptul că mulţi dintre ei nu simt nevoia să verifice rezultatele din punctul de vedere al autorului“, a explicat Eszter Hargittai, sociolog la Northwestern University. Doar 10 la sută dintre participanţii la studiu au căutat informaţii despre autor şi un număr şi mai mic s-au informat în legătură cu pregătirea profesională a acestora. În opinia Teresei Fishman, director al Centrului pentru Integritate Academică din cadrul Universităţii Clemson, acest dezinteres se explică prin modul în care generaţia internet se apropie de cunoaştere în era tehnologiilor. „Ne aflăm în faţa unei generaţii de tineri care au crescut cu ideea unui spaţiu cibernetic plin de informaţii, care par să nu aibă autor. Într-un astfel de cadru, este de înţeles că termeni precum «autor» sau «proprietate intelectuală» sunt din ce în ce mai depăşiţi“, este de părere Fishman. Tot potrivit specialiştilor de la Centrul pentru Integritate Academică, în perioada 2006-2010 a scăzut numărul intelectualilor americani care consideră că a copia de pe internet reprezintă o „încălcare serioasă a regulilor şcolare“.
