Economiştii americani ne propun un mod cu totul diferit de a privi haosul care ne înconjoară.
Legendara putere cathartică a filosofiei pare depăşită. Mai nou, pentru a nu o lua complet razna în faţa dezastrului spre care pare să se îndrepte lumea, ni se propune să privim lucrurile din punct de vedere economic. Convinşi probabil de succesul laureatului Nobel Paul Krugman, unul dintre autorii care au avut curajul să abordeze în termeni ironici o materie nu tocmai atractivă, prin intermediul unor cărţi precum „The Accidental Theorist and Other Dispatches from the Dismal Science“, mai mulţi academicieni de renume s-au pus pe scris tratate de economie pentru amatori, un exemplu fiind lucrarea „Uncommon Sense: Economic Insights, from Marriage to Terrorism“ a lui Gary Becker şi Richard Posner. Campioni ai noului curent sunt însă de departe jurnalistul de la New York Times Stephen J. Dubner, şi profesorul de la Universitatea din Chicago Steven D. Levitt, care cu cărţi precum „Freakonomics“ au condus săptămâni la rând în topul celor mai vândute bestseller-uri, cu peste un milion de exemplare. Încurajaţi de succesul acestei cărţi, cei doi autori au revenit în faţa publicului cu noua lor creaţie, „SuperFreakonomics“. La lansarea din Lodra au participat sute de cititori atraşi de farmecul indiscret al întrebărilor de bun-simţ.
Automobilele poluează mai puţin decât caii
La începutul secolului XIX, mijlocul de locomoţie cel mai răspândit era calul. Pe străzile din New York, exista câte un cal pentru fiecare 17 locuitori. Până la lansarea autoturismului, mult mai rapid, economic şi mult mai ecologic. Sunteţi surprinşi? În plus, pe lângă faptul că, în urmă cu un secol, pericolul de a muri din cauza unui cal era de două ori mai mare decât şansele de a muri într-un accident rutier în zilele noastre (o victimă la 17.000 persoane faţă de 1 la 30.000), aceste animale elegante produceau nu mai puţin de 2,5 milioane de kilograme de bălegar pe zi. Cât timp localnicii au cultivat pământul, bălegarul a fost folosit ca îngrăşământ, mai târziu însă a devenit um mediu propice muştelor, şobolanilor, maladiilor şi poluării. Şi asta pentru că materiile fecale de la cai produc şi metan, un puternic gaz de seră. Aşa că, fără a se gândi prea mult la supraîncălzirea planetei, bunicii noştri au salutat primele maşini, considerându-le „purificatoare“. Astăzi, calul se bucură în linişte că şi-a luat în sfârşit revanşa.
Ecologiştii, vinovaţi de încălzirea globală
În anii ’70, toată lumea se temea de răcirea planetei, efectul de domino al scăderii temperaturii cu 5 grade Fahrenheit în emisfera nord, şi care ameninţa să distrugă agricultura. Atunci, oamenii de ştiinţă şi-au pus la încercare tot talentul pentru a menţine căldura solară, ajungând însă să transforme planeta într-o mare seră. Plecând de la presupunerea că supraîncălzirea actuală ar depinde şi de un exces de zel ideologic, autorii „SuperFreakonomics“ le sugerează „catastrofiştilor“ să îşi mai înfrâneze un pic instinctele. Chiar are sens ca Marea Britanie să aloce 1,5% din PIB pentru a contribui la reducerea cu 2% a emisiei de anhidridă carbonică, al cărei impact asupra mediului este minim în comparaţie cu cel al vaporilor de apă? Oamenii de ştiinţă au deja pregătite soluţii alternative şi mai „naturale“, cum ar fi, de exemplu, producţia de nori. Ca să nu mai vorbim de posibilitatea unei mari erupţii vulcanice în stil islandez.
Televizorul, mai bun decât legile
A fi femeie în India anului 2009 constituie o adevărată provocare. Pe lângă faptul că în India sunt cu 35 de milioane mai puţine femei decât bărbaţi, anual, 100.000 dintre acestea sunt ucise în bătaie în primele luni de căsătorie, iar 54 la sută acceptă să fie agresate, considerând că bătaia face parte dintre obligaţiile unei soţii. Pentru a contracara acest fenomen, guvernul a încercat toate strategiile posibile, nimic însă nu a dat rezultate. Situaţia s-a schimbat după introducerea televiziunii prin cablu. Din 2001 şi până în 2006, interval în care 150 de milioane de indieni şi-au instalat televiziunea prin satelit, violenţa împotriva femeilor a scăzut. Nu se ştie dacă datorită televizorului femeile au devenit mai „rebele“ sau dacă bărbaţii au fost prea ocupaţi să se uite la cricket ca să îşi mai bată nevestele.
